marți, 18 februarie 2014

Compromisul - mișcare inteligentă sau liant spre decădere morală?

Dacă vorbim despre compromis, majoritatea pleacă din start de la premisa că are o conotație negativă: a fi compromis = a fi discreditat în fața cuiva, a te compromite în anumite direcții. Nu sunt de acord. Compromisul poate fi o mișcare inteligentă, când este făcut de o persoană inteligentă, în circumstanțe inteligente, atât timp cât nu atentează la sistemul de valori și principii al actorilor situaționali. Corect până aici, zic eu.

Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, COMPROMÍS, compromisuri, s. n. = Înțelegere, acord bazat pe cedări reciproce; concesie. Înțelegere între două sau mai multe persoane sau state de a supune unui arbitru rezolvarea litigiului dintre ele. – Din fr. compromis. Nimic peiorativ în definiție. Arta compromisului, pentru mine, e sarea și piperul. Nu se poate fără. E vitală în viață. În funcție de suplețea intelectuală a celui care se compromite, jocul în horă poate fi aplaudat sau incriminat. Cred că raportându-ne la această problematică este bine să nu uităm principiul horațian "est modus in rebus". În cadrul unei discuții recente, unul dintre actorii participanți la discuție a ținut să-și prezinte punctul de vedere și a afirmat că acolo unde intervine compromisul, începe lanțul slăbiciunilor. Fals! Nu cred. Cine zice că în viață nu face compromisuri ori minte, ori minte. La tot pasul ne compromitem: în familie, job, societate ș.a.m.d.(a se mai citi o dată definiția dacă e nevoie).

Pentru a fi cât mai succintă și a conchide într-un mod apoftegmatic, țin să precizez că, din punct de vedere personal consider că ceea ce e important să rămână în urma tuturor compromisurilor e demnitatea și onestitatea umană. Nimic mai trist decât decăderea morală! Așa că, think big, choose well!

marți, 11 februarie 2014

Interviu cu Răzvan Alexa, concurent la Vocea României în echipa lui Smiley, ediția 2013

Glumeț, cu aceeași poftă de viață cu care ne-a obișnuit, plin de entuziasm și credință că visul său se va concretiza ca urmare a muncii și ambiției manifestate constant, Răzvan Alexa, concurent la Vocea României în echipa lui Smiley, ediția 2013, ne-a povestit despre planurile sale de viitor cu încrederea tânărului care crede că atunci când vrea omul, înflorește pomul.


Răzvan Alexa: "cred că dacă vrei să te menții la un anumit nivel trebuie constant să te reinventezi"

Elena Ungureanu: Dacă aș ruga pe cineva să mi-l descrie pe Răzvan Alexa, cel mai probabil mi-ar zice că e un “tip de gașcă”. Ce-mi poți spune tu despre Răzvan Alexa? 
Răzvan Alexa: Că e un tip de gașcă (râde). M-am născut pe plaiuri moldovenești în satul Verșeni, acolo unde a copilărit Sadoveanu, mi-a plăcut muzica de mic, dădeam concerte pe lada patului pentru cei dragi ai mei. Sunt o fire optimistă în general, îmi place muzica bună, îmi plac filmele, sunt un pacifist convins, nu m-am bătut niciodată cu nimeni. Noi, oamenii suntem singurii înzestrați cu cogniție și putem să ne ne rezolvăm problemele și pe altă cale, mai amiabilă. Am urmat cursurile Colegiului Național Mihai Eminescu din Iași, profil filologie, apoi am terminat Facultatea de Psihologie, iar acum sunt la master, specializarea Resurse Umane. 

E.U.: Îți dorești o carieră muzicală. Câți ți-au spus că ești nebun? Ce le-ai răspuns? 
R.A.: Nimeni nu mi-a spus până acum că sunt nebun, dar tind eu să am părerea asta despre mine uneori (râde). Mulți m-au prevenit că e foarte greu să reușesc să mă afirm în acest domeniu, al muzicii, și că trebuie să învăț și să pierd, că nu voi mai avea intimitate dacă voi ajunge acolo unde mi-am propus, aspecte de care sunt și eu conștient. 

E.U.: Ai participat la X Factor, la Vocea României, la diverse evenimente muzicale, festivități, ai cântat și (în)cântat prieteni, ai cunoscut artiști care te-au inspirat. Ți-ai intrat în ritm sau ritmul e mereu altul în domeniul muzical? 
R.A.: Ritmul e diferit de fiecare dată și fiecare eveniment, concurs, la care am participat mi-a oferit o altă modalitate de a percepe acest ritm de care vorbești tu. Încă mă acomodez pentru că totul este foarte alert în muzică și cred că dacă vrei să te menții la un anumit nivel trebuie constant să te reinventezi. 

E.U.: Luna aceasta, săptămâna viitoare mai exact, te vei muta la București unde vei încerca să dai viață visului tău, acela de a-ți croi un drum în muzică. Nu oferă Iașiul un cadru prielnic pentru a te dezvolta? Sau de ce ai ales capitala? 
R.A.: Iașiul a fost și va rămâne orașul meu de suflet, locul unde mă simt acasă indiferent de circumstanțe, de locul unde mă voi stabili sau unde voi călători prin lume. Iașiul oferă multe oportunități de a te dezvolta atât personal cât și profesional dar cum eu nu mă mulțumesc cu puțin pentru că sunt un Berbec încăpățânat, am zis să fac o încercare, iar capitala m-a atras întotdeauna. Îmi place aglomerația și îmi plac noxele. 

E.U.: Ca să fie frumos trebuie să fie greu? 
R.A.: Nu neapărat. Cert este că e mai mare satisfacția atunci când reușești să te ridici când ai întâmpinat multe dificultăți și piedici în drumul tău. Victoria e mai dulce atunci când te lupți din răsputeri. În domeniul muzical e foarte greu să te afirmi, competiția e mare, de aceasta am zis că trebuie să te reinventezi constant. 

E.U.: În perioada liceului te-am întrebat cum te vezi peste 10 ani și mi-ai răspuns: cântând. Iată că au trecut cei 10 ani și îmi permit să reiau întrebarea, raportându-mă la o perioadă temporală mai scurtă. Cum te vezi peste 5 ani? 
R.A.: În primul rând mai bătrân cu cinci ani (râde). De cântat eu nu mă las, chiar dacă o voi face-o doar în cameră la mine sau la karaoke. Îmi plac aplauzele și mă hrănesc spiritual cu ele. Nu știu, peste 5 ani vreau să fiu cunoscut la nivel național, să reușesc să mă fac remarcat mai mult și mai bine. 

E.U.: Cât din succesul pe care l-ai avut până acum a fost inspirație și cât transpirație? 
R.A.: În general nu sunt o persoană foarte norocoasă. Mă inspir din oamenii cu care interacționez și pe care îi am alături. Cred că în cazul meu a fost mai multă transpirație, pe cont propriu, să zic așa, pentru că nu am urmat cursuri în domeniul muzical, nu m-am perfecționat pe această filieră. Filologie, Psihologie apoi, nu prea au multe în comun cu muzica, dar e un hobby care a crescut și crește din ce în ce mai mult la mine în inimă. 

E.U.: Vineri, 14 februarie 2014, la Iași, la Palas Mall, ne pregătești o surpriză. Despre ce este vorba?
R.A.: Va fi lansarea unui cover, a unui cover la superlativ cum îmi place mie să-i zic. Un cover poate să facă oricine care are voce, dar nu oricine poate să fie creativ. Am încercat să îmi pun amprenta, scriindu-mi personal versurile. Toată treaba asta a plecat ca o provocare de la un prieten, care mi-a dat sintagma "cuvinte grele" ca un indiciu și de aici a început aventura. Mai multe puteți afla Vineri, începând cu ora 17. Vă aștept în Atrium la Palas Mall să descoperim împreună tainele melodiei "All of me", a lui John Legend.

E.U.: Cui dedici această melodie?
R.A.: O dedic tuturor celor care iubesc muzica și care pot să interiorizeze versurile, tuturor celor care au urechi să o audă și care vor să o audă.

E.U.: Ce ne pregătești pentru viitor? 
R.A.: Pentru viitorul apropiat tocmai am zis ce va urma. Pentru viitorul îndepărtat, nu mi-am stabilit încă obiectivele, dar vor veni și ele fără doar și poate. O să-mi urmez visul și anume acela de a trăi și cânta muzica și sper să primesc ajutor și din partea lui Smiley, mentorul meu de la Vocea României. Acesta este unul dintre aspectele care m-au determinat să aleg capitala, mi-a zis că mă ajută, dar acest lucru nu prea poate fi viabil dacă sunt la mai bine de 400 de km distanță. 

E.U.: Pentru că prietenii la nevoie se cunosc, ți-am pregătit și o întrebare capcană. Unde crezi că e mai greu să înoți, în apă sau în sirop? 
R.A.: Indiferent în ce ai înota, important e să nu te îneci, corect? (râde) 

E.U.: La final, te rog să punctezi un imbold motivațional pentru cei care citesc aceste rânduri.
R.A.: Vă îndemn să perseverați întotdeauna dacă vreți cu adevărat un lucru, karma lucrează, trebuie doar să luptăm și să credem cu adevărat în visul nostru. Să aveți încredere în ce vă spune inima și să mergeți până la capăt. E imposibil să nu reușiți!

sâmbătă, 1 februarie 2014

Trezește-te!

Văd o mulțime de oameni care se lamentează: nu am luat examenul, nu am loc de muncă, nu-mi iese proiectul, nu, nu și iar nu, dar vor mai mult de la viață. Vor să fie în fruntea clasamentului, să aibă propriile afaceri, rezultate excepționale, etc.  Am obosit să aud expresii cum că X are mai mult noroc, Y are pile, Z are nu știu ce neamuri pe nu știu unde. Fiecare are ce merită, atâta tot și nimic mai mult. Citeam undeva cum că viața e o tablă de șah și ceea ce ni se dă fiecăruia de la naștere e doar poziția de start pe care nu ai cum să o schimbi, însă modul în care intervii în mutarea piesei ține de responsabilitatea fiecăruia dintre noi. Nu există circumstanțe atenuante pentru nimeni. Nimic nu pică din cer pentru cei care ajung sus. Nimeni nu este binecuvântat cu un trofeu. Pentru el se muncește. Problemele, grijile, obstacolele sunt aceleași pentru toți.

"Tu ești o norocoasă. Toate îți merg bine.", îmi zice o colegă la telefon în seara asta. Fals! Nu sunt o norocoasă. Nu-mi merg toate bine. Am și eu hopurile mele. Nu mi-e drumul lin. Doar că nu aștept să mi se alinieze planetele ca să mă mișc, nu aștept secretul ca să mi se lumineze succesul, nu frecventez rutina zonei de confort. Mă implic, uneori mai și greșesc, dar merg mai departe.

Succesul vine din acțiune. Rezultatele atrag rezultate. Dar toate au un preț al lor. Trebuie muncă, antrenament și efort. Nu poți fi boxer fără să sângerezi! Trezirea!