vineri, 23 august 2013

Cristina Nichita aleargă pe 24 august, pentru copiii cu autism

Prezentă la nenumărate acțiuni caritabile, mereu pledând pentru drepturile copiilor cu dizabilități, deputat Cristina Nichita și-a deschis inima către comunitatea ieșeană, lansând o invitație întregii comunități către implicare, responsabilitate și simț civic. Adeptă a puterii exemplului personal, s-a alăturat cauzei nobile “Alerg pentru copiii cu autism” și crede cu tărie în puterea oamenilor de a da viață centrului integrat Surâsul Albastru, la Iași. 


Cristina Nichita: “Prefer să mă dărui și nu să mă împart și nici să cuantific rezultatele, bucuriile, succesele și insuccesele în funcție de scara ierarhică pe care am parcurs-o.” 

Elena Ungureanu: Sunteți Președintele Onorific al Asociației Surâsul Albastru din Iași. Cum v-ați hotărât să înființați această organizație și cum considerați că aceasta poate schimba modul de viață al copiilor cu autism? 
Cristina Nichita: Poate că e mult spus poate schimba modul de viață al copiilor cu autism, sau pretențios spus. Sunt mama unui copil diagnosticat cu autism și e firesc să îți dorești să poți face mai mult pentru toți copiii diagnosticați cu autism, pentru toți cei care vin spre tine și pe care îi poți salva. A te implica în calitate de părinte, a fonda un ONG, a te lupta pentru drepturile copilului cu autism e o normalitate a zilelor noastre, o normalitate pe care o trăim și mi se pare firesc ca atunci când se întâmplă și la tine în curte, să te implici și mai mult. 

E.U.: În sectorul nonprofit, strângerea de fonduri este vitală. Ce succes au campaniile de strângere de fonduri pentru copiii cu autism? 
C.N.: Campaniile de strângere de fonduri au luat amploare în ultima perioadă. Noi nu avem o cultură filantropică și învățăm, facem pași, evoluăm. În toată această evoluție pot spune că oameni, întreprinzători, mari companii, persoane private, au început să-și deschidă sufletele și buzunarele și să vină mai aproape de cei aflați în nevoie. Legislația e permisivă și mai sunt destule aspecte de îmbunătățit. 

E.U.: Știu că pe data de 24 august, vă veți alătura unui amplu eveniment de strângere de fonduri pentru copiii cu autism organizat în Iași, și anume “Maratonului Sănătății.” Ce v-a determinat să împărtășiți această cauză nobilă Alerg pentru copiii cu autism
C.N.: Mi s-a părut firesc să răspund prezent acestei invitații și nici nu știu sigur dacă a fost lansată vreo invitație. Cred că în momentul în care mi s-a spus de Maratonul Sănătății, în momentul în care doamna Ioana Rață, mama unui copil cu autism a venit către mine și a spus, facem Maratonul Sănătății, ediția a IIa, am spus prezent, sigur alerg pentru copiii diagnosticați cu autism, sigur că alerg pentru această campanie de strângere de fonduri și sigur că aș fi alergat chiar dacă ar fi fost doar pentru informare și conștientizare. Ținând cont de faptul că acum vorbim despre o campanie de strângere de fonduri, aș alerga și până la Moscova și înapoi pentru că beneficiarii sunt copiii cu autism și implicit Asociația Surâsul Albastru. Iar acest centru integrat care se va amenaja la Iași ne este mai mult decât necesar. 

E.U.: Unde vă antrenați pentru acest eveniment? Aveți un program special? 
C.N.: Am avut un program special. M-am antrenat cu fiul meu pe stadion. E foarte aproape de casă, nu e ceva nou pentru noi, am alergat și anul trecut, probabil vom alerga și la anul. Am făcut atletism de performanță timp de 4 ani și pentru mine sportul e o nevoie, face parte din viața mea. 

E.U.: Sunteți mama unui copil cu autism. Dacă în viața dumneavoastră n-ar fi existat Ștefănuț, ce-ați fi pierdut? 
C.N.: Aș fi pierdut toate trairile si bucuriile pe care le-am împărtășit în acești ani. O dată cu diagnosticul lui Ștefan, Dumnezeu a facut să-mi descoper puterea de a accepta, de a ierta, de a iubi, de a înțelege și de a lupta cu diagnosticul și cu prejudecățile oamenilor. 

E.U.: “Ai dușmani? Bravo! Înseamnă că ai făcut ceva, cândva, în viață!” Cum vă poziționați, atitudinal, față de aceste cuvinte celebre ale lui Winston Churchill? 
C.N.: Prefer să nu gândesc distructiv și să nu mă gândesc la dușmani. De foarte multe ori, spun “Iartă-i Doamne, că nu știu ce fac”, sau “Iartă-mă, Doamne, dacă le-am greșit”. Nu m-am gândit niciodată că am dușmani, că îmi vor răul, că au făcut sau n-au făcut, prefer să-mi canalizez energia și iubirea către ce să fac mai departe și ce trebuie să fac astăzi, să îmi fie bine mie, familiei mele, oamenilor pe care îi cunosc. 

E.U.: Raportându-ne la omul Cristina Nichita, care este rolul care vă aduce cele mai mari împliniri: cel de mamă, soție, creatoare de modă sau de deputat în Parlamentul României? 
C.N.: În primul rând fiecare femeie care vorbește despre realizări vorbește despre bucuria de a fi mamă. Eu nu aș prefera să vorbesc de ele separat. Eu sunt un om, sunt un om întreg, sunt mamă, fiică, soră, prietenă și apoi sunt tot rândul acela de roluri pe care tu le-ai menționat: creator de modă, parlamentar mai nou. Prefer să mă dărui și nu să mă împart și nici să cuantific rezultatele, bucuriile, succesele și insuccesele în funcție de scara ierarhică pe care am parcurs-o. Bucuria de a mă dărui și de a fi de fiecare dată cu iubire acolo unde mi se cere, este suficient. 

E.U.: Ce vă întristează cel mai mult la România de astăzi? 
C.N.: Numărul mare de copii nefericiți. Consider că ziua de mâine a românilor sunt copiii și cu cât vom investi în copii și nu mă refer aici doar la copiii vulnerabili, cu atât vom avea mai multe rezultate și vom anticipa un viitor mai bun. Mă întristează că în România, din punctul meu de vedere și spun asta cu experiența omului care a trăit 3 ani de zile în Germania, într-o societate civilizată, nu pulsează acel trai, acea bucurie a occidentalilor pe care aș vrea să o văd și acasă, pe străzile României. Vreau oportunități și perspective pentru tinerii României! 

E.U.: Nu aș vrea să intru foarte mult în aria politică, dar totuși am o întrebare. Ce părere aveți despre implicarea femeilor în politică? 
C.N.: Cred că femeile ar trebui să aibă mai multă încredere, ar trebui să se implice mai mult în politică. Sunt sensibile, sunt mame, sunt bune organizatoare, sunt gospodine. Femeile cresc, ele au dat dovadă că pot fi buni manageri, buni medici, buni directori de spitale, buni procurori, buni politicieni. Toate aceste calități le recomandă. Sunt convinsă de faptul că femeile trebuie să se implice mai mult, dar asta pleacă de la încrederea lor. Niciun bărbat nu pune piedică unei femei să se afirme, să aibă încredere și să se implice. România are nevoie de bunul simț pe care doar femeile îl pot aduce în politică! 

E.U.: În încheiere, ce mesaj aveți pentru cei care încă nu sunt siguri dacă să participe la Maratonul Sănătății? 
C.N.: Păi cum să nu fie siguri? Să zic că nu au cei 20 de lei, să zic că nu sunt în formă și nu pot alerga, ok. Dar pot veni ca simpli spectatori. Împreună putem aduce un puternic suflu uman și putem scrie un generos bilanț al inimii. Îndemn ieșenii la un gest de mărinimie și de eleganță civică!

joi, 22 august 2013

Cătălin Moroșanu aleargă pentru copiii cu autism

Cătălin Moroșanu, pugilistul român profesionist la categoria grea, supra-numit “Moartea din Carpați” se alătură Maratonului Sănătății și va alerga pentru copiii cu autism, Sâmbătă, 24 august, începând cu ora 10:00, la Iași. Fără multe discuții, pe un ton direct, sigur și cert, Cătălin a rostit: Da, alerg pentru copiii cu autism


“Cel mai mult mă remontează încrederea în Dumnezeu.” 

Elena Ungureanu: Un efort pentru o cauză nobilă. Ce te-a determinat să te alături Maratonului Sănătății și să spui “Da, alerg pentru copiii cu autism”? 
Cătălin Moroșanu: În primul rând, cred că toți oamenii din Iași, din România sau chiar din lume, trebuie să se alăture unei cauze nobile. Să știți că această tulburare nu este una ușoară, mulți copii nu sunt conștienți de așa ceva pentru că ei trăiesc în altă lume. Iar cel mai mult suferă părinții, suferă mama, suferă tata, sora, fratele. Este foarte greu să ai un copil care nu te recunoaște, care trăiește în propria lume și cred că aceasta este cea mai mare pedeapsă pentru un părinte. De fapt nu pot să-i spun pedeapsă. E un lucru foarte greu de cărat în spate. Deci cam oricine din Iași care vrea să participe la acest maraton trebuie să gândească în primul rând cu sufletul, trebuie să vină cu sufletul și trebuie să facă o faptă bună pentru că de făcut lucruri rele, facem în fiecare zi. Trebuie să ne alăturăm acestor familii și să-i ajutăm să le ușurăm sarcina să poată să-și crească copiii cât mai sănătoși. 

E.U.: Care crezi că ar trebui să fie calitățile unei persoane care aleargă la Maraton? 
C.M.: Este o competiție la care orice persoană poată să vină. Nu avem nevoie de prea multe calități fizice. De la cea mai mică vârstă până la vârsta a treia. Nu are importanță. Repet, alergăm cu sufletul, alergăm pentru o cauză nobilă și nu trebuie să fii înzestrat, să ai calități de atlet ca să poți să participi la acest maraton. Există maratonul de performanță unde într-adevăr sunt persoane care se antrenează, dar aici nu este cazul. 

E.U.: Ai câștigat sezonul 10 al concursului “Dansez pentru tine”. Vei fi învingător și la Maratonul Sănătății? 
C.M.: Nu cred. Nu-mi place să dau pronosticuri. Am 110 kilograme, sunt destul de mare și nu cred că voi avea șanse să câștig acest maraton, dar v-am spus: eu alerg cu sufletul, alerg pentru părinții care cresc acești copii și îmi doresc ca împreună să le ușurăm viața. 

E.U.: Ca să fie frumos trebuie să fie greu? 
C.M.: Întotdeauna. De obicei dacă te chinui să realizezi ceva, atunci ai cea mai mare satisfacție, în momentul în care ai muncit foarte mult și ai văzut că după sacrificii mari, ai reușit să ajungi acolo sus sau să-ți realizezi țelul. Cred că e cea mai mare satisfacție din lumea asta. Iar acest mesaj este aplicabil și pentru părinții care au acești copii. Trebuie să încerce diferite tratamente, terapii pentru a reuși să-și facă copilul mai sănătos. 

E.U.: Cum se explică faptul că România are mai multe alergătoare de performanță dar nu și bărbați?
C.M.: Sincer sa-ți spun, nu știu. Cred că alergătoarele sunt mai predispuse la atletism. Nu știu. Am impresia că la femei este și mai ușor pentru că performanțele care trebuie scoase sunt mult mai ușoare decât la bărbați care, săracii, trebuie să fugă să rupă munții în două (râde)

E.U.: Cât din drumul parcurs până acum a fost inspirație, și cât transpirație? 
C.M.: 50 și 50 %. Nu poți să nu transpiri. Dacă n-ai transpirat înseamnă că te-ai lăsat doar în baza Providenței, însă trebuie să și muncești. Fără muncă nu ajungi nicăieri. Iar restul de 50 %, da, îl las în seamă Providenței. Eu am fost norocos. Norocul m-a ajutat să ajung unde sunt acum. Dar dacă nu mă antrenam și nu făceam atâtea sacrificii în fiecare zi, nu ajungeam unde sunt. 

E.U.: Ce te remontează atunci când ai momente de derută? 
C.M.: Cel mai mult mă remontează încrederea în Dumnezeu. Oricât de mult ne-am răzvrăti împotriva lui și îl întrebăm “Doamne de ce mi-ai dat această povară pe care o car în spate?” și îl învinovățim, “De ce mi-ai făcut lucrul acesta că eu nu ți-am făcut nimic?”, trebuie să ne dăm seama că orice am încerca tot la El ne întoarcem, tot la El ajungem. Putem să fim intelectuali, putem să fim profesori, putem să fim măturători de stradă, tot la Dumnezeu ajungem. Nu putem să schimbăm soarta și trebuie să ne gândim că acești copii care suferă de această tulburare o să ajungă direct în Rai pentru că ei nu știu ce înseamnă păcat. Trebuie să ne bucurăm că sufletul lor este nepătat și o să ajungă acolo la Dumnezeu. În orice situație dificilă trebuie să apelăm la Dumnezeu. 

E.U. La ce te gândești în timpul curselor sportive? Cum te motivezi să continui? 
C.M.: În momentul în care avem o competiție sportivă, este normal să avem momente de cumpănă. În primul rând te gândești la cât de mult te-ai antrenat, apoi te gândești la familia ta, la oamenii care te privesc și îți dau o energie pozitivă. Pentru că eu cred în această energie pozitivă și o accesez în momentul în care mă lupt. Mă gândesc și la Dumnezeu nu în sensul că trebuie să îl bat pe cel din fața mea, ci că trebuie să câștig competiția. Noi trebuie să avem credință, credință în tot ceea ce vrem să facem: credință să învingem, credință să luăm note mari la școală ș.a.m.d. Este acea portiță care se cheamă credință și am credință atunci când am un moment dificil că voi câștiga sau măcar că voi merge mai departe. Aceasta mai necesită și o călire. Trebuie să fii călit în așa ceva. Și această călire o faci la antrenamente. Când ai un moment dificil de depășit trebuie să înveți să depășești acel moment. 

E.U.: Te admirăm cu toții pentru rezultatele excepționale obținute în domeniul sportiv. Ce simți când ești pe podium? 
C.M.: Știi filmul acela: I am the king of the world? (râde) Mă simt foarte bine. Eu cred că satisfacția pe care o am pe ring nu poate fi explicată prin absolut nimic. Nu există termen de comparație. Sunt cel mai fericit în acel moment, mă simt apreciat de oameni. Mă simt ca un gladiator. Până la urmă noi toți, în viața aceasta pe care o avem, căutăm să fim apreciați de cei din jur prin tot ceea ce facem. Oricine, orice face, caută să fie apreciat. Caută apreciere și caută recunoștință. Cred că pe ring am recunoștința supremă și cea mai mare satisfacție a mea. 

E.U.: Care este mesajul tău pentru cei care nu știu încă dacă să se alăture Maratonului Sănătății? 
C.M.: Alăturați-vă Maratonului Sănătății și faceți o faptă bună, faceți-o pentru sufletul vostru. Trebuie să ne creăm câte o comoară în cer, să o facem pentru semenii noștri și faceți ceea ce simțiți din inimă!

joi, 15 august 2013

Flash-mob albastru în Piața Unirii

Comunicat de presă
15 august 2013, Iași

Asociația “Surâsul Albastru” organizează Duminică, 18 august, ora 10:00, în Piața Unirii din Iași, un flash-mob albastru. Evenimentul face parte din Campania Alerg Pentru, care anticipează ediția a II-a a Maratonului Sănătății. Banii strânși vor fi direcționați spre amenajarea centrului integrat Surâsul Albastru pentru copiii cu autism.

Acțiunea are drept scop sensibilizarea cetățenilor în ceea ce privește problematica autismului și se dorește a fi un imbold adresat întregii comunități pentru a dona fonduri pentru amenajarea centrului integrat Surâsul Albastru. Voluntari, tineri, cetățeni ai comunității locale care se vor alătura acțiunii organizației, vor purta eșarfe albastre și vor realiza prin unirea mâinilor, un Surâs Albastru.

“A fost aleasă această modalitate pentru a trage un semnal de alarmă asupra unui subiect extrem de sensibil la nivel local, cât și național, și anume autismul. Vom repeta astfel de acțiuni pentru ca lumea să fie mai înclinată în a ajuta acești copii. Surâsul Albastru trebuie și va căpăta viață la Iași!”, a declarat Elena Ungureanu, Manager de Proiecte în cadrul Asociației Surâsul Albastru.

Persoanele care doresc să participe la flash-mob se pot înscrie până pe 17 august, ora 16:00, la adresa de e-mail elena.ungureanu@surasulalbastru.ro, precizând: numele, prenumele, datele de contact.


Contact: Elena UNGUREANU
Project Manager Asociația “Surâsul Albastru”
Telefon: 0748350285
E-mail: elena.ungureanu@surasulalbastru.ro