miercuri, 26 decembrie 2012

Zborul meu

Aşa arată un fragment dintr-un e-mail primit de la colega mea Gabriela Constantinescu, membru în Comisia de Dezvoltare Organizaţională Cognosis: “...se vrea a fi o platformă la care să aibă acces toţi membrii asociaţiilor care fac parte din Cognosis şi care să-i ajute pe partea de "know how" şi nu numai. Pentru asta, aş vrea să te rog frumos, dacă ai timp şi plăcere, să scrii un articol în care să vorbeşti despre experienţa ta, despre cum ai făcut să ajungi la performanţa (funcţia de preşedinte), cum a fost "traseul" acesta pentru tine, ce te-a motivat şi orice altceva ai dori să împărtăşeşti celorlalţi. Ai putea avea în vedere mai ales faptul că te vor citi boboci şi poate vor fi motivaţi de experienţa ta şi vor căuta să-şi construiască propriul drum în dezvoltare.”

Am decolat pe data de 19 mai 2011. A fost un salt brusc, o dezlipire de “solul” pe care mă obişnuisem să fiu în mod obişnuit. Parcă o şi văd pe Irina Carmen Romila, fosta preşedintă a Asociaţiei “Societatea Pentru Psihologie, după alegeri, cum mă îmbrăţişează şi îmi zice: “Felicitări! Aici ai actele şi ştampila! Succes!”. Eram la jumătatea anului II de facultate. Încă “habarnistă” cum mi-ar zice domnul profesor Havârneanu. În mintea mea roiau n şi n ipoteze: oare am să mă descurc? dar oare voi fi la nivelul aşteptărilor acestor oameni? oare şi oare şi tot aşa. Până la un punct. A trecut o perioadă, mi-am interiorizat toate trăirile pe care le avusesem într-un timp atât de scurt, am luat la citit Statutul Asociaţiei cap-coadă şi mi-am zis: trebuie să pot! Am prins din zbor multe lucruri cu care nu mă confruntasem până atunci. Chiar dacă am fost vicepreşedinte pe plan intern înainte, nu avusesem contact foarte vizibil cu Federaţia Cognosis, cu organizaţiile studenţeşti din Iaşi şi din ţară şi mai ales cu profesorii din conducerea facultăţii. Mă aflasem în postura de nou. În susţinerea candidaturii mele am mizat pe dorinţa de a-mi forma o echipă de  OAMENI. Cred că acesta a fost cuvântul cheie. Apoi abia am ţintit planul de acţiune şi ceea ce îmi doream să fac. De ce? Pentru că fără primul obiectiv, celelalte nu ar fi fost fezabile. Nu în situaţia mea.

Am depăşit momentul decolării şi am intrat într-un zbor constant, zbor pe care îl parcurg şi acum, zbor updatat în luna mai a acestui an în care am fost votată în unanimitate pentru un al doilea mandat de Preşedinte. Am întâlnit şi sunt sigură că voi mai întâlni şi turbulenţe, mai mici sau mai mari. Dar ca orice pilot care se respectă trebuie să conduc cu grijă nava pentru a ajunge la destinaţie. Şi voi reuşi!

Tot în această călătorie am cunoscut oameni frumoşi, oameni de calitate, oameni pe care mi-e greu să-i descriu în cuvinte. Am învăţat să mă descopăr pe mine, cu bune şi (ne)bune. M-a ajutat să-mi interiorizez un nou reper personal: „Bate şi ţi se va deschide, cere şi ţi se va da, caută şi vei afla.”  Am legat prietenii, am cunoscut oameni profesionişti, am învăţat că trebuie să ridici ştafeta în viaţă, să vrei mai mult şi să reuşeşti acest lucru.

„Aş putea avea în vedere faptul că mă vor citi boboci”, spune Gabi în e-mail. Atunci, îmi permit să vă dau două îndemnuri. Nu sfaturi, îndemnuri!

Primul e CITIŢI! Nu aveţi idee cât de mult vă poate ajuta în viaţă. Eu nu mai am timp să fac acest lucru cum îl făceam în liceu şi îmi pare rău. E atuul pe care îl puteţi scoate oricând din mânecă şi să jonglaţi cu el după bunul plac. În timpul liceului primeam mai întotdeauna la evaluări un punct în plus pentru originalitate. Putea să mă asculte la orice, „Moromeţii” de exemplu, dacă nu mă simţeam sigură pe subiect făceam în aşa fel încât să ajung la ceea ce mă avantaja, la Charles Baudelaire, să zicem, chiar dacă una cu cealaltă nu au nimic nici în clin, nici în mânecă. Făceam conexiuni peste conexiuni, învârteam roata în aşa fel încât să se oprească unde doream eu. Apoi, în facultate am fost implicată în cât mai multe activităţi extra. Nu prea aveam timp să mă pregătesc la seminarii, dar citeam şi interveneam acolo unde simţeam că e cazul. Un domn profesor mi-a zis că vânez notele. Se prea poate! Care e problema? Că mă descurc? Apoi vă va ajuta în viaţa de zi cu zi. Omul care citeşte se vede, e ca grâul despărţit de neghină.

Şi al doilea îndemn e SOCIALIZAŢI! Asta o spun mereu la şedinţele generale pe care le moderez în fiecare miercuri la facultate. Nu contează unde: pe stradă, la facultate, la Biserică, în cluburi, la seminarii, oriunde, socializaţi! În momentul în care veţi cunoaşte cât mai mulţi oameni în cât mai multe împrejurări veţi deveni selectivi. Veţi spune: asta da, asta nu. Veţi avea capacitatea de a descoperi noul, de a vă „updata” la condiţia umană şi în acelaşi timp de a vă stabili nişte standarde pe care să le respectaţi.

Acum, la încheiere vreau să le mulţumesc colegilor mei din cadrul Asociaţiei „Societatea Pentru Psihologie” că au avut încredere în mine să conduc nava la destinaţie, mulţumesc oamenilor frumoşi care au fost lângă mine şi m-au inspirat şi nu uitaţi: „Fiecare e făuritorul propriului său destin!”

Vă îmbrăţişez pe toţi cu drag în zi de Sfântă Sărbătoare!


marți, 20 noiembrie 2012

Balul Bobocilor, un adjuvant în menţinerea spiritului studenţesc


Muzică bună, dans, distracţie, toate acestea vor veni „la pachet”cu Balul Bobocilor al Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Petrecerea va avea loc miercuri, 5 decembrie, de la ora 19:00 în Club Queens. Evenimentul va fi organizat de către asociaţia studenţească „Societatea Pentru Psihologie”.

„Aceast bal al bobocilor este o petrecere de „Bun venit”, o competiţie pe care fiecare dintre concurenţi vrea să o câştige. De la stabilirea comitetului de organizare al juriului şi până la decernarea premiilor trebuie urmat un demers bine stabilit, care implică timp şi efort. Poate părea un eveniment banal, dar nu e aşa. În culise se ascund responsabilităţi şi repetiţii peste repetiţii. Trebuie să lucrezi cu oameni, să umbli, să întreţii spiritul juvenil în cadrul echipei, să te faci plăcut, să-i convingi pe oameni că trebuie să participe la acest eveniment.”, a declarat Andreea Ursu, coordonator al Balului Bobocilor, FPSE 2012.


Deschiderea oficială va fi făcută de Adi Bobo care va fi şi gazda petrecerii. În timp ce juriul (preşedinte dr. Tudor-Ştefan Rotaru) va delibera şi va alege cei mai frumoşi tineri, Adi Bobo ne va prezenta câteva momente de stand-up comedy. Cele 8 echipe vor avea de parcurs diverse probe, de la prezentarea bobocilor până la probe de dans, de testare a perspicacităţii, probe surpriză, ş.a.m.d, toate acestea gravitând tematic în jurul ideii de „Prom thérapie”. De întreţinerea bunei dispoziţii şi a energiei se va ocupa Mossano, astfel încât distracţia va continua până dimineaţa.

Declarăm deschis sezonul de vânătoare pentru Miss şi Mister 2012, FPSE! Asigură-te că nu-l vei rata!

*Bilete se găsesc la echipa de organizare. Pentru informaţii suplimentare ne puteţi contacta la numărul de telefon 0757213251.

Elena Ungureanu

marți, 9 octombrie 2012

Cognosis e o stare de spirit!

Dedic această postare tuturor colegilor mei din Federaţia Cognosis (Federaţia Asociaţiilor Studenţilor la Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din România), colegi alături de care împărtăşesc cu mândrie aceeaşi misiune, viziune şi aceleaşi valori. Ne simţim confortabil unii în prezenţa altora, ne place să ne ascultăm vorbind, iar când ne spunem "la revedere" după o întâlnire, plecăm mereu cu zâmbetul pe buze şi cu bucurie în suflet. 

Ca între preşedinţi. Cu Săndel şi Delia
Alexandru Stanea - Preşedinte ASPTm (Asociaţia Studenţilor la Psihologie din Timişoara)
Delia Carmen Suceveanu - Preşedinte ASPR Cluj Napoca (Asociaţia Studenţilor Psihologi din România)

Ieri am ajuns în Iaşi după ce am participat la Refresh-ul Cognosis, eveniment desfăşurat la Colibiţa (Bistriţa-Năsăud). Calitatea zilelor petrecute împreună cu colegii mei, viitori psihologi, m-au inspirat. Am venit cu atâta energie acasă încât am convingerea că unul dintre cele mai captivante lucruri ale vieţii este să cauţi poveştile din vieţile oamenilor.

Moment de relaxare. Trenuleţul cu masaj

Am jucat Mafia, Înger şi Demon, Samuraiul, am râs, am debitat perle, am gătit, am mâncat, am semi-dormit, am lucrat, am vorbit, am băut, am savurat fiecare moment cognosist. E greu să explici în cuvinte cât de interesantă e diversitatea. Pe cât de diferiţi suntem ca organizaţii, pe atât de compacţi suntem ca oameni. Imaginea Federaţiei a prins contur pe timp ce orele treceau. Fiecare idee, fiecare plus informaţional îi aducea putere.

Energizer

După multe peripeţii întâmpinate până am ajuns la destinaţie, după zile în care lucram la planurile noastre până la 3 dimineaţa, ne-am bucurat în final de frumuseţea lucrului bine făcut. La final, fiecare avea posibilitatea de a lăsa un feedback persoanelor participante la Refresh. Cireaşa de pe tort a venit din partea Alexandrei Portasi care mi-a scris pe o hârtiuţă un mesaj scurt şi la obiect: "Elena, rezultatul tăierii legumelor reflectă dorinţa ta spre perfecţiune." 

Papa bun

Bineînţeles că din programul nostru nu a lipsit şi magicul "mushi-mushi" pe care l-am dansat în gara din Bistriţa de Nord înainte de plecare. Poveşti, prieteni, amintiri, planuri. Toate acestea rămân la Bistriţa şi în inimile noastre.

 Imagine de ansamblu post mushi-mushi

Pentru a conchide acest brief al Refresh-ului nu vreau să omit un lucru care a dat farmec întâlnirii noastre: peisajul. La Colibiţa-i mai frumos ca la Ibiza. Natura verde şi plină de viaţă parcă ne şoptea că suntem tineri şi că suntem cognosişti în acelaşi timp. Frumos! Prea frumos! Mă opresc aici. Restul rămân amintiri pe care le voi rememora cu drag ori de câte ori îmi voi aduce aminte de Ardeal şi de Cognosis.

 Lac Colibiţa. Bistriţa-Năsăud

Ş-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa,
Şi-am încălecat pe-o căpşună,
Şi parol, NU e minciună!


luni, 24 septembrie 2012

Ai câştigat premiul Nobel? Nici eu!

Am cunoscut şi analizat oameni şi oameni. Am făcut-o şi eu. De ce să nu recunosc? Am găsit în drumul meu oameni de calitate, de la care am învăţat şi oameni de tip "papă-lapte", de spiţă joasă, oameni răutăcioşi. Am cunoscut oameni care oferă spectacole pe cinste când îi ai în preajmă şi alţii care oferă spectacole ieftine şi de prost gust, care se folosesc de vorbe ieftine şi de sentimente ipocrite pentru a-şi etala aroganţa şi complexele de superioritate.

Aşa că astăzi mă voi adresa celor care gândesc ca şi mine. Nu staţi pe tuşă şi admiraţi pseudo-oamenii! Păşiţi linia de START şi aveţi curajul să ridicaţi privirea! Oamenii de succes, oamenii de calitate vor fi întotdeauna OAMENI!

joi, 6 septembrie 2012

Aho, aho, dragi studenţi / "Cuminţei şi eminenţi"


Congresu-n dată va porni! http://www.cnsp.ro

Evenimentul este organizat de COGNOSIS – Federaţia Asociaţiilor Studenţilor la Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din România, iar echipa de organizare este formată din voluntari ai asociaţiilor studenţilor la psihologie din Cluj-Napoca, Bucureşti, Sibiu, Timişoara şi Iaşi.

"Congresul Naţional al Studenţilor la Psihologie" îşi propune a fi cel mai important eveniment de formare profesională pentru studenţii de profil din România. Scopul proiectului este acela de a creşte nivelul de pregătire profesională al absolvenţilor de profil din România, care urmează cursurile de licenţă, master şi / sau şcoală doctorală.
Dacă vrei să ne cunoşti mai bine, intră pe www.cognosis.ro şi înscrie-te la Congres.

joi, 30 august 2012

Ce ne lipseşte?


Revista IUVENTA invită pe toţi cei pasionaţi de scris să trimită articole pentru numărul 10, până pe data de 15 Septembrie 2012. Tema propusă de noi este una cât se poate de interesantă şi de actualitate: “Cultura – afaceri sau perspective societale” .

Acest subiect va atrage cu siguranţă atenţia celor care vând sau câştigă prin cultură, fie că vorbim doar de o simplă strategie de marketing, fie de o atenţie acordată culturii ca element de organizare şi educare. Întrebarea cheie este, ce ne lipseşte? Este vorba de libertate, este vorba de spirit creator, de oameni vii, de mediu favorabil? Oportunitatea de a răspunde acestor întrebări o are fiecare dintre noi.

Secţiunile Revistei IUVENTA unde pot fi incluse articolele voastre le găsiţi aici. Pe site sunt şi toate datele de contact necesare trimiterii articolelor. Pentru orice alt tip de nelămurire, nu ezitaţi să ne contactaţi.

Notă: este important să respectaţi toate criteriile academice de redactare ale unui articol, să fiţi originali şi cât mai creativi.

miercuri, 11 iulie 2012

În curând!



Gata cu facultatea! Oficial sunt licenţiată în Psihologie! Cu bune şi mai (ne)bune iată-mi-s la finalul unei noi etape. Trebuie să mă mobilizez din nou şi să mă îndrept spre planuri măreţe şi frumoase. 

E timpul pentru schimbări şi în ceea ce priveşte blogul personal. Voi reveni în curând cu un nou design şi o nouă tematică. Sper eu să fie pe măsura aşteptărilor!

Până atunci vă doresc tuturor o vacanţă plăcută, relaxantă, plină de împliniri şi oameni frumoşi alături!


vineri, 22 iunie 2012

Suntem nişte plagiaţi!?


Dragoş-Andrei Preutescu: Ultimele dezvăluiri despre formele umane personalizate luate sau născute prin metoda plagiatului par să fie singurul adevăr despre ce suntem şi unde suntem la nivel de societate. Modelul plagiatului nu e de ieri sau de azi. El este de foarte multă vreme şi a reuşit să aducă în braţele administrării, conducerii şi a puterii cei mai vicioşi oameni “învăţaţi”, trecuţi printr-o singură schemă academică – “Copy-Paste”. Oare reuşim noi să depăşim acest impediment şi să ne căutăm un drum mai drept? Problema nu este doar la virtuoşii noştri politicieni cu teze de doctorat cumpărate sau copiate, ci o vedem în fiecare zi în facultăţile universităţilor. Sincer să fiu nici până acum nu am avut un întreg seminar (indiferent de disciplină) dedicat învăţării formelor de citare şi sancţionare a plagiatului. Ce facem în situaţia unei ordini sociale educaţionale definită prin plagiat?

Elena Ungureanu: Acest subiect de actualitate, „plagiatul”, precum şi amploarea pe care a luat-o, nu sunt altceva decât tertipuri utilizate în scop de şantaj politic şi compromitere publică, aspecte ce ating inevitabil şi domeniul educaţiei. Construirea unei cariere academice pe baza „furtului intelectual” mi se pare demnă pentru impostori. A clădi ceva pe munca altor persoane este uşor, dar din păcate „nu poţi să prinzi rădăcini picate din cer”. Supramediatizarea plagiatului sper să-şi dovedească şi implicaţiile sociale pozitive, în sensul că trebuie să devină un semnal de alarmă în vederea responsabilizării şi diminuării acesui conflict din sfera academică. Totuşi, de ce se face atât tam-tam referior la plagiat doar în cazul celor care se hotărăsc să iasă din mulţime şi să facă un pas spre public, când exemplele sunt nenumărate?

Dragoş-Andrei Preutescu: Sper că ne dăm seama împreună de golănia politică de care avem parte prin forma de reprezentare a plagiatului. Nu vorbim de X sau de Z, ci de un anumit mod de comportare, care vor viza sau nu vor viza întreaga societate. Când avem şantajişti în politică e normal să se ducă lupte pe toate fronturile. Nu îţi confisca anumite credinţe pretinzând că unul e mai brav decât altul. E o întreagă joacă dea şoarecele şi pisica între cei care au fost “parteneri”. Acum treaba cu plagiatul e doar un fel de caşcaval sau peşte sărat, depinde cui îi este destinat, pisicii sau şoarecelui. Să înţeleg să plagiatul a devenit metodă de şantaj? Păi ele nu cumva se exclud sau îşi maximizează rolul negativ purtat? Când menţionezi că “nu poţi prinde rădăcini picate din cer” clar poţi deveni un adept al compromiterii şi al unui viitor şantaj (aici fiind politic). Da, ai dreptate, şantajul a devenit un obicei politic frecvent utilizat şi nu doar în această zonă poate fi observat. Mă întreb, cine sunt părinţii fondatori ai şantajului în România? Eu spun un lucru, şantajistul şi plagiatorul au la fel de multe vicii separat, dar dublate împreună. Ce ne facem în situaţia asta? Cui să dăm crezare fără a pica în vreo capcană populistă sau intelectualistă?

Elena Ungureanu: Eu nu caut să dau dreptate niciunei categorii. Vreau doar să mă informez şi prin polemică să încerc să descopăr adevărul. Între şantajist şi plagiator există o diferenţă mare. Plagiator poate fi oricine, şantajist nu. E uşor să dai un Copy-Paste, sau să transcrii un fragment dintr-o carte sau să te foloseşti de orice alt tip de sursă inspiraţională nemenţionând sursa. În schimb, pentru a folosi tehnica şantajului trebuie să dispui de o inteligenţă net superioară. Trebuie abilitate şi un acut simţ al perspicacităţii. Revenind la întrebarea ta: cine sunt fondatorii şantajului în România? nu cred că aş putea găsi un răspuns satisfăcător. E ca şi cum te-aş întreba eu pe tine: ce a fost prima dată: oul sau găina? Şi nici nu cred că dacă am avea un răspuns, ne-ar ajuta cu ceva. De ce să căutăm acul în carul cu fân? Problema e ACUM şi AICI. E vorba despre realitatea care ne înconjoară şi care lasă de dorit. Mă refer la acei oameni care pe noi ne reprezintă în lume, oameni care se vor a fi academicieni cu toate titlurile posibile fără a le merita, oameni care vorbesc despre moralitate şi etică profesională în condiţiile în care le încalcă cu desăvârşire. Oare unde se va ajunge în contextul în care actualmente se pierde foarte mult din credibilitatea sistemului educaţional român?

Dragoş-Andrei Preutescu: Şantajul a devenit o formă de manipulare foarte bine pusă la punct. E adevărat şi susţin ideea ta că un şantajist e mai puternic şi mai vicios decât un plagiator. Dacă realitatea este cea pe care o vedem, trebuie atunci să admitem că noi suntem nişte plagiaţi, atât timp cât trăim într-o societate condusă de plagiatori. Este România o ţară plagiată? Sau societatea românească este plagiată? Sistemul de educaţie nici nu mai contează pentru nimeni în astfel de contexte. Totul e la voia întâmplării acolo. Nici măcar nu mai putem vorbi de o credibilitate. Este distorsionat tot sistemul. În lupta păcătoşilor nu mai avem simţ al raţiunii şi al dreptăţii, pentru că nici măcar lupta nu se duce corect.

Revenind la compromiterea publică, iată că zi de zi ne sunt aduse la cunoştinţă cele mai neaşteptate întâmplări. Acum descoperim cine suntem cu adevărat. Cine ne conduce, cine ne învaţă, cine ne salvează, cine ne judecă, cine ne apără, dar dacă totul este făcut sub forma plagiatului (+ a şantajului), atunci ele nu au nici măcar o minimă valabilitate. Poate mă înşel. Eu aştept să văd că din toate acestea am învăţat ceva şi nu o să mai repetăm nimic, dar tare mă tem că luptele duse ca într-un joc ireal ne vor copleşi.   

Elena Ungureanu: În tot acest amalgam referitor la idei prelucrate şi preluate care abundă în realitatea actuală, propun să apelăm la originalitate. În orice domeniu! Ieşirea din tipare! De ce fiecare proiect, idee, reclamă, linie melodică, etc. să aibă o rădăcină în „ceva existent”? Nicolas Boileau- Despréaux spune că Avant donc que d'écrire, apprenez à penser.” / “Înainte de-a scrie, învaţă-te-a gândi”. Să luăm aminte!

Elena Ungureanu
Dragoş-Andrei Preutescu

marți, 19 iunie 2012

Sete de vară



Îşi scaldă timpurile pliurile toate
etalându-şi strălucirea.
Ţâşnesc din vine aburi de libertate
Anunţându-şi împlinirea.



Ascunse pe câmpurile verzi,
Se regăsesc bucurii
Agăţate de razele soarelui
Anunţându-ne împlinirea.



În carnea petalelor vii,
Mocneşte-o tăcere fierbinte.
Sub umbra cuvintelor,
Mângâieri de iubiri,
Muşcă din inimă.



Şi palme de adevăr,
Sfâşie temerile inocente
Aducând în prag de adevăr 
Momente de dor.



Elena Ungureanu
Dragoş-Andrei Preutescu

duminică, 3 iunie 2012

Nu pot să trăiesc cu frică. Prefer să iubesc.

"Totul e temporar. Și necazurile, și bucuriile. Învață, savurează, acum. Nimic nu e la voia întâmplării. Totul e posibil. Răbdarea înseamnă să nu aştepţi."

Vă recomand să citiţi un articol aici şi când veţi simţi că nu mai aveţi poftă de viaţă, mai apăsaţi o dată click aici. Pentru că ne vorbeşte un om, ca de la suflet la suflet. Genial! Şi îndemnul final al articolului să-l citim nu o dată, ci de mii de ori până reuşim să-l interiorizăm şi să-l punem în practică.

Lectură plăcută!

marți, 29 mai 2012

Politica alegerii


Dragoş-Andrei Preutescu: Ca parte integrantă a unei societăţi, fiecare cetăţean are dreptul de alegere şi exprimare a propriilor opinii. Politica alegerii este un demers greu şi foarte contorsionat atunci când suntem puşi în faţa preferinţelor. Este an electoral şi avem datoria să ne exprimăm opţiunile. Curios este că nu avem de înfruntat doar lipsa de responabilitate şi informare a multora dintre noi, dar mai avem de combătut şi lipsa de dreptate şi adevăr a mass-mediei. Mai este timp de alegeri greşite? Mai putem noi dobândi o intuiţie pentru politica alegerii corecte? Mai are cetăţeanul o alegere deliberativă, bazată doar pe propriile deprinderi civice? Sunt întrebări pentru care răspunsurile nu pot avea ieşire, dar totuşi vreau să încercăm să oferim o opţiune-alternativă pentru cei care încearcă să găsească o cale spre o bună politică a alegerii.

Elena Ungureanu: Furtuna politică a început. Ceea ce ar trebui să fie o luptă pentru putere şi un test de moralitate politică este de fapt o luptă dintre bine şi rău însufleţită de discursuri demne de milă, specifice oamenilor care nu ştiu să câştige prin propriile forţe, oameni fără coloană vertebrală care „se joacă” de-a politica, joc în care atuul din mânecă nu este altul decât mânjirea numelor contra-candidaţilor. Şi totuşi noi nu putem sta ca martori inactivi la acest joc. Trebuie să facem o alegere. Trebuie să ne poziţionăm în favoarea unui jucător, de partea viitorului sau împotriva lui. Ce ne determină să optăm pentru unul sau pentru altul? Nu ştiu alţii cum sunt, dar pe mine tot circul acesta electoral mă amuză. Nu cred în campaniile actuale şi nu cred în promisiuni. Singurul mod de a mă convinge că un candidat este mai capabil decât altul sunt faptele. Încerc să analizez ceea ce a făcut candidatul pentru oraşul respectiv. Mă uit în jur, compar pe X cu Y, încerc să fac conexiuni privind rezultatele dovedite în domeniul politic. Asta ne lipseşte nouă! Gândirea critică. Trecem prin cabina de vot ca „Vodă prin lobodă” , asta în cazul fericit în care mergem la vot. De ce să ne lăsăm la îndemâna unor papă-lapte când puterea este în mâinile noastre?

Dragoş-Andrei Preutescu: Sistemul la care noi am aderat au adus în faţă şi aceşti papă-lapte la care faci referire. Depinde ce înţelegi prin papă-lapte în politică şi mai ales în campania electorală de faţă. Pe mine însă mă interesează altceva. Sunt interesat de maturitatea politică, care este aceeaşi cu o gândire critică, menţionată de tine mai sus.  Majoritatea dintre noi suferă pe baza propriilor acţiuni. Au un nivel ridicat de încordare civică pentru că s-au prins în ea în momente de confuzie. Oamenii trebuie să aibă şi un simţ practic al votului, al alegerii. Să conştientizeze rolul pe care îl poartă şi pentru ce îl poartă. Noi facem un lucru greşit, ne punem în slujba unei trădări de la început. Trădarea amintirilor, a regretului, a dezgustului. Ne trădăm propriile gânduri critice pentru că de multe ori ne este frică să acceptăm schimbarea şi curajul de o alegere justă, cunoscută. Avem nevoie de integritate pentru a ne elibera de inconştienţa urmăririi drumului bătătorit şi scufundat în netrebnicie. Avem nevoie să învăţăm o politică a alegerii. Cine crede în sondaje? În roboţei ciopliţi cu unghia? Nimeni, sau poate toţi. Te întreb, unde putem noi găsi, la nivel de comunitate, acea maturitate politică din poziţia de alegători? Dacă avem răspunsul aici, avem şi acţiunea definită de rolul pe care îl purtăm.

Elena Ungureanu: Îmi permit să afirm că din peisajului politic actual lipseşte acea maturitate politică din partea alegătorilor. Unde o putem găsi? Din păcate, ea nu se găseşte, ci se formează în timp. Rafinamentul cetăţeanului român în materie de politică este sublim, dar lipseşte cu desăvârşire. Democraţia constituţională presupune lupta între partidele politice. Indiferent de modul transparent sau mai puţin transparent în care se realizează această competiţie, este evident faptul că un alt sistem mai bun decât cel democratic, nu există. Dar câţi dintre cetăţenii cu drept de vot se informează asupra a ceea ce votează? Puţini. Câţi ştiu ce presupune Constituţia României, spre exemplu? Şi mai puţini. Aici consider eu că trebuie lucrat în primul rând, la educaţie. Pentru a ne elibera de inconştienţa urmăririi drumului bătătorit şi scufundat în netrebnicie, trebuie voinţă şi implicare. Interesul scăzut manifestat de către cetăţeni pentru sectorul politic este un indice ce măsoară credibilitatea clasei politice. Totul e ca un cerc vicios. Trebuie să ne oprim şi să cugetăm. Să încercăm să ridicăm capul din mocirlă!  

Dragoş-Andrei Preutescu: Dacă vorbim de educaţie în politică, făcută de politicieni (mai ales cei din România), atunci vorbim de o frumoasă îndoctrinare forţată. Sau greşesc? Revenid la subiectul nostru, politica alegerii, pe mine mă fascinează lipsa de viziune la nivel de comunitate, despre care tu nu mi-ai spus nimic. Ce trebuie să ofere competiţia electorală? Nu bătaie, bădărănie, rânjete. Alegătorul este cuprins, ca şi politicienii de altfel, de o febră electorală. Febra asta e bazată pe o lipsită cumpătare şi nesiguranţă. Eu spun că mai important este să conştientizăm dreptul de vot şi apoi să trecem la fazele următoare, înţelegere, maturitate, masă critică. Sau poate fi şi invers procesul? Te las pe tine să ne explici. În privinţa candidaţilor, nu există unul perfect, ci trebuie să existe unul potrivit, la momentul potrivit. Şi slavă Domnului, momente sunt, doar că nu avem noi simţul potrivirii şi al privirii în perspectivă. Şi crede-mă, a se potrivi nu înseamnă neapărat 101% din voturi. Potrivirea asta e pentru turme. Ştii cum spune Platon: E mai uşor a vorbi despre zei, decât despre oameni.

Elena Ungureanu: O viziune politică fermă, clară şi de lungă durată se dovedeşte în timp, nu se teoretizează în campania electorală. Cum am mai spus şi anterior promisiunile pentru mine au valoare zero.  Iar dacă nu ai tu grijă de tine, nimeni nu o va face. Şi cu atât mai puţin statul! Ce ne rămâne de făcut? Să mergem la vot! Chiar dacă eşichierul politic e putred în genere şi trădează interesele românilor, există câteva excepţii. Sunt candidaţi care încearcă să se trezească. Pe ei trebuie să-i căutăm. Pe acei oameni care pot produce schimbarea. Haideţi să nu fim „cetăţeni turmentaţi”! De ce să ne lăsăm conduşi ca nişte oi, în loc să gândim, să alegem, să decidem?

Noi mergem la vot! Voi?


Elena Ungureanu
Dragoş-Andrei Preutescu

"Eternul Început"

"La porţile primăverii" - acesta este titlul recitalului excepţional susţinut de către ansamblul instrumental "Armonia Lucis", organizat în colaborare cu Opera Naţională Română din Iaşi, la care am avut ocazia să particip. Mulţumesc Irina Romila pentru invitaţie şi felicitări echipei Armonia Lucis pentru PASIUNEA cu care aţi redat magia melosului arhaic românesc. 

Repertoriul compoziţional a cuprins o gamă largă de elemente natural-rustice ale venirii primăverii totul putând fi sintetizat prin versurile blagiene: "Înc-o dată, iar şi iară / a cunoaşte-nseamnă iarnă, / a iubi e primăvară". Prin apelul făcut la versurile eminesciene inserate pe parcursul recitalului, noi, spectatorii, am fost invitaţi la o reflecţie interioară, la o oază de linişte şi armonie. Muzicalitatea textului compoziţional şi tematica orchestrală abordată m-au conectat la energia arhetipală a "eternului început" în care ca oameni ai timpurilor prezente, tânjim a ne căuta rădăcinile. 

Grupul vocal-instrumental „Armonia Lucis"  este format din tineri muzicieni care şi-au desăvârşit educaţia de specialitate la Iaşi, fiind coordonat de către Dragoş Mihai Cohal. Alături de el se află solistul vocal Ștefan Gheorghe, soprana Victoria Bleortz, alto Georgiana Lupu, Carmen Irina Romila, tenor Alexandru Darie, bass Alexandru Florin Baciu, flaut Florin Fărcășel, vioara I Radu Cotoman, vioara a II-a Alina Chivu, Viola Luminița Ciobanu, violoncel Alexandru Grăjdeanu, chitara bass Dan Dumitru Macovei, percuție Constantin Stavrat.

joi, 24 mai 2012

Comunicat de presă, Conferinţa "Vulnerabilitatea tinerilor în trafic"




Asociaţia „Societatea Pentru Psihologie” în parteneriat cu Centrul de Psihologie Aplicată  şi Asociaţia Club Sportiv Clubul Şoferiţelor organizează Vineri, 25 Mai 2012, Conferinţa „Vulnerabilitatea tinerilor în trafic”.

La acest eveniment vom avea invitaţi din diferite domenii de specialitate: psihologi, reprezentanţi IML/Poliţia Rutieră, instructori auto, inspectori de daune. Activitatea se va desfăşura începând cu ora 12:00 în Sala 502 din Corpul R al Universităţii Al. I. Cuza. Cele mai bune intervenţii (întrebări) adresate de către public invitaţilor vor fi premiate cu cărţi.

„Obiectivul principal al acestui eveniment constă în tragerea unui semnal de alarmă asupra importanţei comportamentului manifestat de către tineri în trafic. Prin participarea la această conferinţă dorim să aflăm opinii ale specialiştilor referitoare la Autoritatea Rutieră Română, Sistemul de formare din Şcolile Auto, Cadrul legislativ, Aplicabilitatea lui în spaţiul românesc şi alte aspecte de interes general pentru noi, tinerii. Este prima acţiune de acest gen în oraşul Iaşi şi sperăm să se bucure de succes”, a declarat Elena Ungureanu, Preşedinte al Asociaţiei „Societatea Pentru Psihologie”.












joi, 17 mai 2012

15 Lei!

Vreau să încep postarea aşa: „Cu prostul neşcolarizat / Te lupţi puţin şi ai scăpat / Dar duci o luptă colosală / Cu prostul care are şcoală”

Am făcut modulul Pedagogic în timpul facultăţii, urmând ca în acest semestru să finalizez cursurile. Note faine, cunoştinţe interesante, un demers aparent normal până în ultimul semestru, acum, când pac, studenţii trebuie să facă practica pedagogică, mai exact să predea la licee din Iaşi pentru a-şi exersa tactul pedagogic. Nimic neobişnuit până aici. Fiecare am fost repartizaţi la câte un liceu, unii au predat deja, toate bune şi frumoase. Dar ce te faci când profesorul coordonator al clasei spune aşa grupului de studenţi din care fac şi eu parte: „Nu mai predaţi măi! Îmi deranjaţi orele, sunt în urmă cu materia! Puneţi fiecare câte 15 lei să cumpăr nişte cărţi şi eu vă dau notele!” Pe lângă faptul că îţi repugnă calitatea omului pe care îl ai în faţă, primul lucru la care m-am gândit a fost o incursiune în lumea lui Ceaşcă, atunci când treceai şcoala cu 2 gâscani şi 3 kile de caş. Ori nu! Nu am nevoie să-mi cumpăr o diplomă pe care habar n-am dacă am să o folosesc în viitor. 

Dar mi-e ciudă! Mi-e ciudă că există oameni a căror coloană vertebrală nu numai că e şubredă, dar e sfărâmată în bucăţi, e zero barat. Ce facem? Întreba cineva. Dăm banii sau ne revoltăm? Deznodământul e mai puţin interesant. Pentru mine important în această poveste e că sunt oameni care nu-şi merită titulatura de „oameni cu studii superioare”, nici măcar "oameni cu studii inferioare" nu se pot numi.

marți, 8 mai 2012

Eu merg! Tu?

Locaţie: Cărtureşti, Iulius Mall, etaj 2

În săptămâna 7-13 mai, psihologii ies din cabinet şi vă invită la o ceaşcă de ceai cu poveşti despre hipnoză, vise, desene cu sens, dragoste pe net, legende urbane, divorţ şi psihodramă. 

Psihoterapeuţi pe care i-aţi citit sau i-aţi urmărit la televizor vă vor îndruma în căutarea de sine şi vor lămuri din misterele vindecării prin cuvinte. 

Şase zile de psihologie pe înţelesul tuturor şi reduceri de 25% pentru toate cărţile de psihologie ale Editurii Trei în săptămâna 7-13 mai. 

Denumirea evenimentului: 
Crizele individului contemporan. 
Invitaţi: Aurora Liiceanu si Adrian Neculau
Data: 7 mai (luni) - ora 18.00

Denumirea evenimentului: 
Viaţă, sex, moarte. 
Invitat: Bebe Mihăescu 
Data: 8 mai (marţi) - ora 18.00

Denumirea evenimentului: 
Hipnoza - Mit şi Realitate.
Invitat: Ion Dafinoiu
Data: 10 mai (joi) - ora 18.00

Denumirea evenimentului:
Traumă, ataşament, constelaţii familiale
Invitaţi: Elena Ungureanu, Carmen Ana Rotaru
Data: 11 mai (vineri) - ora 18.00

Vă aşteptăm!

vineri, 20 aprilie 2012

Conferinţa InfoStud la Iaşi



UNDE?

Corpul R al Universităţii "Al.I.Cuza" (fostul Romtelecom), et.5, sala 502

CÂND?

24 aprilie 2012, ora 16:30

CE?

InfoStud este un proiect Cognosis. Scopul nostru este de a informa şi ajuta studenţii cu privire la exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică. În mare, activitatea se bazează pe organizarea de prezentări în diferite centre (Iaşi, Bucureşti, Cluj, Sibiu, Timişoara), care conţin informaţii utile cu privire la domeniul vizat. Prezentările vor fi susţinute de persoane specializate, implicate în filialele Colegiului Psihologilor din România. Invitat la această ediţie este prof. univ. dr. Cornel-Eugen Havârneanu.

Aşadar, eşti student la Psihologie? Înca eşti confuz în privinţa viitorului tău după finalizarea studiilor?

Asociaţia " Societatea pentru Psihologie" te scoate din ceaţă. Pentru că suntem şi noi studenţi la fel ca voi şi suntem interesaţi de viitorul de "după" facultate, vrem să aflăm
mai multe despre COPSI, despre cum am putea să obţinem atestatul de liberă practică, chiar de la una din persoanele specializate, tot ce trebuie făcut e să participăm la Conferinţa "Infostud".

Nu rata ocazia de a fi informat!



Coordonator proiect:

Cosmina-Iuliana Iriciuc

Secretar SPP
Coordonator Naţional Infostud
iulia_cosminutza@yahoo.com

0744.33.14.25


marți, 17 aprilie 2012

Până pe 25 decembrie!

Întotdeauna mi-au plăcut oamenii ambiţioşi. Acei oameni care luptă cu toate puterile pentru ceea ce îşi doresc, chiar dacă de multe ori poate nu reuşesc. Dar măcar au încercat. Îmi aduc aminte că la începutul clasei a 11a mi-am propus să termin cu 10 pe linie (asta în condiţiile în care eram elevă la Colegiul Național Mihai Eminescu din Iaşi, un liceu cu pretenţii). Când spuneam cuiva ce mi-am propus, imediat pe faţă li se schiţa un zâmbet şi mesajul care îmi survenea explicit în minte era: visezi cu ochii deschişi. Ha, ha! Ceva de genul! Ajunsesem la un moment dat să mă îndoiesc că pot, nu aveam încredere deplină în mine, fiind conştientă de faptul că nu e tocmai uşor şi ştiam că la engleză 8 era nota care mă urmărea. Şi totuşi am încercat. Nici ai mei nu credeau ce le ziceam. Tuturor li se părea o vorbă-n vânt, o mentalitate idealistă şi puerilă de licean. Asta până în luna iunie când a venit diriginta în clasă cu catalogul şi-mi zice: "Măi Elena, Bravo! Ai 10 pe linie!" Şi toţi colegii m-au aplaudat. A fost cred unul dintre cele mai frumoase momente, pe care l-am trăit deplin pentru că ştiam că e rezultatul propriei mele voinţe. Pentru unii poate părea banal, dar atunci am conştientizat că se poate, am conştientizat că pot să reuşesc dacă îmi doresc din toată inima şi lupt pentru ceea ce îmi propun.
Astăzi dau startul unui nou obiectiv, unui nou "proiect personal" să-i zicem aşa la care voi lucra până pe 25 decembrie. Diferenţa dintre prezent şi trecut este faptul că nu voi mai da nimănui acces la el, ca să nu fie atins de răutatea voită sau nu a celor din jur. Îl voi păstra pentru mine şi îl voi face să se împlinească zi cu zi. Şi acum ştiu că pot.
Până pe 25 decembrie!

vineri, 6 aprilie 2012

Timişoara post-factum

În perioada 29 martie - 1 aprilie, la Timişoara a avut loc Adunarea Generală COGNOSIS (Federaţia Asociaţiilor Studenţilor la Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din România), eveniment la care au participat reprezentanţi din cele 5 centre membre: Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Sibiu şi Timişoara.

Aula Magna "Ioana Curea", Universitatea de Vest Timişoara

"Ce grup frumos şi plin de speranţă!", a fost prima remarcă pe care Ramona Covrig (Fondator al Institutului de Psihologie şi Psihoterapie Adleriană) a făcut-o în momentul în care a văzut fotografia de mai sus. Într-adevăr, când intri în contact cu atâţia oameni frumoşi, dezvoltaţi atât personal cât şi profesional e imposibil să nu simţi energie, vitalitate, jovialitate, speranţă.

Plimbare pe malul Begăi (cu Cosmin-stg, Irina, Elena, Diana, Eugen)

Pe lângă faptul că în cadrul acestei Adunări Generale s-a votat noul board COGNOSIS, s-au organizat Ateliere de Dezvoltare Organizaţională, au avut loc Discuţii privind Statutul şi ROIul, Gala Voluntarului COGNOSIS, am sărbătorit împreună şi ziua Federaţiei, pe 1 aprilie. De asemenea, din program nu au lipsit serile sociale, distracţia şi voia bună.

Timişoara, magnolie, Maria, istorie, gogoşi, amintiri

În ceea ce priveşte oraşul, pentru mine, care am ajuns în Timişoara pentru prima dată, pot spune că această parte a Banatului s-a dovedit a fi cu mult peste aşteptările mele. Un oraş verde, fără câini comunitari (un aspect pe care noi şi bucureştenii l-am remarcat imediat), un oraş plin de încărcătură istorică şi culturală.

Seara prin Unirii, 1 aprilie 2012, Timişoara

A fost frumos, a trecut repede, dar s-au imprimat noi trăiri în buzunarul inimii! Eu, în calitate de Preşedinte al Asociaţiei "Societatea Pentru Psihologie" urez noii conduceri putere de muncă, rezultate pe măsura aşteptărilor, împliniri şi sunt sigură că vom avea parte de o colaborare productivă, plină de energie şi optimism în continuare!


Elena Ungureanu