vineri, 30 septembrie 2011

Există noroc?


Un fenomen foarte ciudat şi puţin amuzant. Astăzi mi s-a spus din nou că sunt norocoasă. Dacă un om are succes lumea tinde să-l numească norocos, "ţie îţi iese tot ce-ţi propui", însă dacă ratează este etichetat imediat drept incapabil.

Lăsăm şansa să treacă pe lângă noi, ne lamentăm că suntem ghinionişti şi ceilalţi norocoşi. Or lucrurile nu stau chiar aşa. Oare nu cumva norocul vine, dar trebuie să mai dăm şi din mâini? Adică, norocul şi-l mai face şi omul! Omul profită de portiţele care i se deschid, indiferent dacă pare mai dezavantajat de soartă. A, că găina vecinului este întotdeauna mai grasă, asta este altă poveste.

Fiecare poate realiza o mulţime de lucruri şi asta doar pornind din interiorul său. Poţi să radiezi de fericire, poţi să atragi priviri, poţi să faci oamenii să se întrebe: "Ce are acest om atât de special în el?” Am văzut persoane, nu exagerat de frumoase, dar care aveau acel ceva. Acel ceva care te punea pe gânduri, care-ţi rămânea în minte şi te provoca să te gândeşti la persoana respectivă. Îmi plac oamenii care nu agreează autocompătimirea, care nu-şi plâng de milă ca nişte oameni patetici şi se închid în ei doar pentru că nu sunt la fel de bun ca şi concurenţii. Omul care munceşte zi de zi vă asigur că nu va întârzia să devină si norocos.

duminică, 25 septembrie 2011

Ai stele în palma ta

Şi vine o vreme când ştii că viaţa-i frumoasă, nu ai timp de pierdut!
Şi zi după zi îmi dau seama că fără de tine eu n-aş mai fi eu!


vineri, 23 septembrie 2011

Corector Revista IUVENTA!

Revista IUVENTA caută CORECTOR articole! Eşti pregătit?

Pentru că începe o nouă etapă importantă în evoluţia activităţii iuventiste, dorim să dezvoltăm în continuare o echipă profesionistă şi dornică să promoveze cultura şi idealurile tinerilor, prin excelenţă, consecvenţă, continuitate şi multă perseverenţă. De aceea facem un apel către cititorii şi susţinătorii noştri care doresc să se alăture echipei IUVENTA.

Căutăm o persoană care să corecteze articolele, să le dea fineţe, să le ofere caracterul corect din punct de vedere gramatical şi ortografic. Cine este interesat să-şi facă cunoscute cunoştinţele literare şi doreşte să contribuie la evoluţia revistei alături de alţi tineri dinamici, activi, implicaţi, este rugat să trimită CV-ul şi o scrisoare de motivaţie pe adresa dragos.preutescu@revistaiuventa.ro cu titlul “Corector IUVENTA” până la data de 15 octombrie.

Succes!

joi, 22 septembrie 2011

miercuri, 21 septembrie 2011

O călătorie în lumea cortinei

,,O naţie care nu citeşte, rămâne în stare de inferioritate fără forţă şi impuls creator… Cartea este un tonic, miracol şi eternitate.’’ (Tudor Vianu).

Ştiu doar atât. Îmi place teatrul. După literatură, cred că mi-e cea mai dragă formă de manifestare artistică. Îmi place teatrul în stare pură, să-l privesc ca simplu spectator, îmi place să-l joc, îmi place să-l citesc. În "tinereţe" cochetam cu el. Mi se părea superb să poţi fi "altcineva". Am citit de curând un articol privind importanţa disciplinei opţionale "Teatru şcolar" în învăţământul şcolar. Finalitatea: păreri şi păreri, opinii şi opinii, controverse şi controverse, argumente şi contraargumente.

Din punct de vedere personal susţin cu tărie necesitatea acestui opţional în învăţământul şcolar din propria experienţă. Prin toate activităţile din cadrul lui de care eu însumi am beneficiat, elevii îşi dezvoltă atenţia distributivă, memoria, gândirea, imaginaţia şi vocabularul, cunoştinţele lor cunosc un salt calitativ, se trezeşte curiozitatea, interesul, se nasc sentimente, se formează atitudini, îşi autoeducă stăpânirea de sine, perseverenţa, curajul şi spiritul de răspundere, întreaga personalitate a copilului se dezvoltă.

Teatru oferă un mijloc pentru a percepe literatura accesibil şi atractiv, în chip interactiv, care în acelaşi timp îmbunătăţeşte în chip vizibil relaţia învăţător- elev, întăreşte relaţia şcoală- părinţi şi dezvăluie elevului însuşi talente nici de el bănuite.

~Festivalul de teatru "Petru Poni"~

Lumea copilăriei este prin excelenţă o lume a imaginaţiei, faptele şi gândurile se confundă într-o lume complexă, într-o trăire intensă, de aceea este absolut normală necesitatea lor de a fi exprimate sub diferite forme de manifestare artistică.

Dar prezentul educativ lasă de dorit. Din ce în ce mai mult se vorbeşte despre inutilitatea religiei ca obiect de studiu, a opţionalelor cu tematică artistică, ş.a.m.d. Nimic nu mă mai miră! Nici dacă mâine aş auzi că s-ar introduce opţionale gen: "Arta jocurilor pe calculator", "As-ul din mânecă", etc.

marți, 20 septembrie 2011

Incertitudine


Îmi atârnă la fereastră
Iarba cerului, albastră,
Din care, pe mii de fire,
Curg luceferii-n neştire.

Sufletul, ca un burete,
Prinde lacrimile-ncete
Ale stelelor, pe rând,
Sticlind alb şi tremurând.

Scama tristeţelor mele
Se-ncurcă noaptea cu ele,
Genele lui Dumnezeu
Cad în călimarul meu.

Deschid cartea: cartea geme.
Caut vremea: nu e vreme.
Aş cânta: nu cânt şi sunt
Parc-aş fi şi nu mai sunt.

Gândul meu al cui gând este?
În ce gând, în ce poveste,
Îmi aduc aminte, poate,
Că făcui parte din toate?
[...]
~Tudor Arghezi~

luni, 19 septembrie 2011

Titanicul a fost construit de profesionişti, dar Arca lui Noe... de VOLUNTARI!

Foarte adevărat! În acest week-end s-a desfăşurat ONGFest, Târgul Economiei Sociale de la Iaşi, eveniment la care Asociaţia Studenţilor şi Absolvenţilor de Psihologie a Univ. Al. I. Cuza, pe care am onoarea de a o reprezenta, a participat. A fost acelaşi ritual arhi-cunoscut, amenajarea standurilor, prezentarea asociaţiilor partenere, schimburi de idei, concursuri, oameni deschişi la conversaţii, etc, etc.

Bila neagră a acestei activităţi pot spune că a fost data programării, perioadă în care oamenii sunt plecaţi în concedii, studenţii nu sunt în localitate, ş.a.m.d. Dar totuşi partea aceasta nu eclipsează aspectele pozitive. Interesată de partenerii acestui eveniment, m-am oprit asupra fiecărui stand în parte să-i văd "farmecul". Mi-au atras atenţia cei de la "Gipsy Eye" şi de la ARAS. Au avut pregătite surprize pentru trecători, care inevitabil aveau impact asupra lor. De exemplu, am fost întrebată dacă nu vreau să particip la un concurs de cultură generală. Cu un DA categoric am intrat în joc, ca la final să mi se spună: "Felicitări! Aţi câştigat un prezervativ!" Deşi am rămas surprinsă de premiul primit şi am răspuns sec: "Şi eu ce să fac cu el?" afirm cu tărie că e o modalitate genială de promovare a luptei Anti-Sida.

Printre trecătorii care s-au oprit la standul nostru s-a numărat şi un domn foarte cult, se distingea prin modul în care jongla cu neologismele în vocabularul său, cam de vreo 50 de ani cred, interesat de domeniul Psihologiei şi de înclinaţiile noastre. Deşi am trecut pe parcursul discuţiei şi prin subiecte gen politică, învăţământ, cultură, etc., ceea ce mi-a atras atenţia e faptul că la finalul conversaţiei mi-a urat să am parte de tot ce poate fi mai bun în viaţă şi m-a întrebat dacă ştiu ce e mai bun în viaţă. Şi cu aceeaşi nonşalanţă a certitudinii pe care îmi place să o deţin, i-am zis că sănătate. Răspunsul mi-a fost dat peste cap cu o aceeaşi graţie pe care rareori am întâlnit-o la cineva: "Nu sănătatea. Cel mai bine în viaţă este să ai înţelepciune şi o inimă bună. Dacă le ai pe astea două, poţi să cucereşti ce vrei tu!" Conversaţia cu acest domn excepţional ca mod de gândire pot spune că a fost o lecţie de viaţă.

Şi ca să închei într-o notă hazlie raportul acestei activităţi la care am participat, în această dimineaţă primesc un telefon de la domnişoara secretar a Asociaţiei "Societatea Pentru Psihologie". Iniţial mă gândeam că doreşte să facem o evaluare a modului în care ne-am prezentat ca echipă şi a ceea ce trebuie să îmbunătăţim / adăugăm / modificăm. Dar bomba venise imediat după gândul meu: "Fată, l-ai văzut pe tipul de la Gipsy eye? Mamă, ce tip! " Ps: Bine a zis, cine a zis, că: Ochii văd, inima cere...


joi, 15 septembrie 2011

Dorul


Seţos îţi beau mireasma şi-ţi cuprind obrajii
cu palmele-amândouă, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm.
Şi totuşi tu-mi şopteşti: "Mi-aşa de dor de tine!"
Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi
pribeag pe-un alt pământ.


Femeie,
ce mare porţi în inimă şi cine eşti?
Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău,
să te ascult
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,
din care înfloresc aievea -- veşnicii.

~Lucian Blaga, "Dorul"~

miercuri, 14 septembrie 2011

Simpozion cultural la Iaşi - "Personalitatea împăratului roman Traian"

Şcoala Ştefan Bârsănescu Iaşi în colaborare cu Societatea Culturală „Respublica Romana” şi revista literar-artistică „Iuventa” organizează simpozionul cultural „Personalitatea împăratului roman Marcus Ulpius Crinitus Traianus-Optimus Princeps - cel mai bun împărat”, pe data de 30 septembrie 2011, la Şcoala “Ştefan Bârsănescu" Iaşi, România. Evenimentul se va desfăşura între orele 10:00 -12:00. Simpozionul îşi propune să omagieze pe împărat datorită faptului că pe data de 18 septembrie 2011 va fi ziua de naştere a părintelui fondator al poporului român, împăratul roman Marcus Ulpius Crinitus Traianus. Traian s-a născut pe 18 septembrie anul 53 p.Chr-9 august 117 p.Chr. şi a trăit 64 de ani. El a domnit 19 ani, 6 luni şi 15 zile.

El este pentru Români un al treilea Romulus, pentru că a dat naştere poporului latin din Carpaţi-poporul român. Prin modestia, bunătatea, curajul şi dreptatea sa, el şi-a câştigat titlul de „Optimus Pinceps”- „Cel mai bun împărat”. Bunătatea împăratului a devenit proverbială încât la urcarea pe tron a viitorilor împăraţi, Senatul Roman le ura: Să fii mai fericit ca Augustus şi mai bun decât Traian”-„Augusto felicior, melior Traiano sis.” "Sunt invitaţi la simpozion toţi cei care îl iubesc şi respectă pe ilustrul nostru împărat.".

Ruj roşu pentru zile negre

Why I Wore Lipstick to My Mastecomy - un film de nota 10+.

Bazat pe o întâmplare adevărată, care a constituit şi sursa romanului autobiografic cu acelaşi nume, drama urmăreşte povestea lui Geralyn Lucas (Sarah Chalke), o tânără care până la vârsta de 30 de ani a reuşit să-şi împlinească aproape tot ceea ce a visat. După ce a terminat o şcoală de jurnalism, Geralyn a reuşit să se angajeze la o revistă importantă şi imediat după aceea s-a căsătorit cu atrăgătorul doctor Tyler Lucas. În aceste condiţii, vestea că suferă de cancer la sân cade ca un trăsnet asupra tinerei Geralyn. Încercând să facă faţă fricii faţă de situaţia critică în care se află, Geralyn se bizuie pe curajul său ieşit din comun, pe umor, dar şi pe... rujul său roşu, devenit un simbol al încrederii în propria sa feminitate.

luni, 12 septembrie 2011

Prea femeie!


Prea femeie să nu plâng. Prea bărbat să cer ajutor.


O femeie puternică ştie să-şi ascundă fragilitatea în situaţii dificile, ştie să o dezvăluie cu tact şi delicateţe, iubeşte cu putere şi oferă tandreţe celor dragi, ştie să fie vulnerabilă şi invulnerabilă, e inteligentă, ştie să-şi folosească atuurile, ştie să stăpânească chiar dacă lasă impresia că e stăpânită, e cochetă şi naturală, nu foloseşte tertipuri pentru a atrage. Atrage pur şi simplu prin puterea înnăscută de seducţie. O femeie puternică e cea care învaţă în fiecare zi să fie puternică!

Femeia slabă se ascunde în spatele unui nume. Ea face compromisuri în calitatea vieţii ei, în privinta relaţiilor pe care le are, în privinţa stilului de viaţă şi nevoilor ei şi nu îşi onorează feminitatea. Păstrează-ţi mintea deschisă, oricare ai fi "tu". Îţi spun asta ca să îţi dau o temă de gândire. Tu în ce tabără te încadrezi?

vineri, 9 septembrie 2011

Aşa da!

Sunt o persoană idealistă, ca să nu spun foarte idealistă. Pentru persoanele care fac parte din această categorie şi vor să se delecteze cu o poveste de dragoste rafinată, dulce, imprevizibilă, le recomand să citească articolul de mai jos. Pentru că dragostea face omul frumos! :)

- Poveste de dragoste surprinsă de un fotograf.

"Iubeşte-mă că sunt latin"

Săptămâna aceasta am intrat în posesia numărului 2 al revistei "Tracitas atque latinitas", revistă la care am onoarea de a face parte din colectivul de redacţie alături de şase profesori de elită din mediul educativ ieşean. Am rămas plăcut impresionată de două aspecte. Răsfoind revista acasă mai pe îndelete am observat că pe prima pagină domnul profesor coordonator mi-a însemnat câteva gânduri la care nu mă aşteptam şi care mi-au adus un puternic suflu contructiv-evaluativ: Cu inimă curată, cu suflet nobil de roman, dau această revistă încântătoarei şi frumoasei noastre colaboratoare Elena, cu suflet gingaş pentru cultura strămoşilor noştri traco-latini. Căci "fericirea este ştiinţă, iar ignoranţa este nefericire", aşa spunea părintele nostru spiritual Socrate. ~Iaşi, 6.09.2011~

Al doilea aspect care mi-a stârnit admiraţia faţă de activitatea colectivului de redacţie a fost articolul domnului profesor Ilie Istrati, "Iubeşte-mă că sunt latin". Aici am găsit notat următoarele idei: "În ultimii douăzeci de ani după revoluţie, pe piaţa de carte din România, au apărut o mulţime de cărţi, enciclopedii, dicţionare. În unul din dicţionarele explicative DEX, 1998, am observat că pe lângă expunerea corectă a cuvintelor s-au dat unele explicaţii etimologice greşite la unele cuvinte din latină. Autorii dicţionarului amintit au prezentat etimologia unor cuvinte superficial. Atunci când un cercetător onest caută etimologia unui cuvânt în limba română, îl caută mai întâi în limba latină ca limbă mamă a limbii române, apoi când cuvântul căutat lipseşte îl caută în limba traco-dacă. Atunci când cuvântul nu poate fi găsit nici în limba traco-dacă, îl caută în limbile popoarelor balcanice de altă origine ca un posibil împrumut. Să dăm un exemplu despre originea unui cuvânt românesc. Autorii DEX-ului (1998) susţin că etimologia cuvântului popă este slavă. Tot cuvântul popă este atestat şi în Dicţionarul Latin-Român de Gh. Guţu (2004), ca fiind de origine latină. Atunci, ca simplu cititor, cum pot să înţeleg care este originea adevărată a acestui cuvânt în limba română? Este acesta de origine slavă ca împrumut în limba română sau este moştenit din limba latină? Se creează, astfel, o confuzie privind originea cuvintelor."

Articolul explică foarte bine logica de a opta pentru varianta corectă. Este o descriere exhaustivă a adevărului despre originea adevărată a cuvintelor limbii române. În genere, întregul conţinut tematic al revistei pledează pentru fapul că "A cunoaşte şi a ne iubi limba este un act de respect faţă de noi înşine în primul rând".

duminică, 4 septembrie 2011

Cuvinte isteţe

Dacă cineva te critică sau te vorbeşte de rău, nu te supăra. Albina înţeapă mereu floarea cea mai frumoasă. Citeam presa într-o dimineaţă şi inopinat am dat peste aceste cuvinte. Nu aveţi idee cât de mult m-am bucurat de ele şi cât de mult le savurez încă tâlcul!

sâmbătă, 3 septembrie 2011

"Cine în afară de tine?"

Una dintre îndeletnicirile mele este şi va rămâne cititul. Ştiu că actualmente este o activitate cam uitată în genere, dar mie îmi place. Iar cui nu-i place, nu ştie ce pierde. Zilele acestea "a picat" în mâna mea, întâmplător sau poate nu, o romanţă cu titlul "O iubeam", a Annei Gavalda. Nu voi face o recenzie a acestei cărţi, voi nota doar un fragment care, la prima citire, a rezonat puternic în mine şi care poate fi un imbold spre lecturarea acestei cărţi:

"Se tot vorbeşte de durerea celor care rămân, dar te-ai gândit vreodată la durerea celor care pleacă? Cei care rămân sunt plânşi, consolaţi, dar cei care pleacă? Curajul celor care dimineaţa se privesc în oglindă şi articulează răspicat, numai pentru ei, aceste cuvinte : "Am dreptul să greşesc!" ? Doar cuvintele astea... Curajul să-ţi priveşti viaţa în faţă, să nu vezi în ea nimic potrivit, nimic armonios. Curajul de a face praf totul, de a distruge totul... din egoism? Din egoism pur? Şi totuşi, nu... Atunci ce e? Instinct de supravieţuire? Luciditate? Frică de moarte?
Curajul de a te înfrunta. Măcar o dată în viaţă. De a te înfrunta, pe tine. Pe tine însuţi. Numai pe tine. În sfarşit. "Dreptul de a greşi", e o expresie scurtă, un crâmpei de frază, dar cine să ţi-l dea? Cine în afară de tine?"