sâmbătă, 25 iunie 2011

Friends will be friends!




Timp,
Încotro mergi?
Spre ce meleaguri noi, grăbit, alergi?
Cum
Poţi într-o zi
Să schimbi în oameni mari nişte copii?

Astăzi am depănat amintiri. Multe amintiri. M-am reîntâlnit cu colegii de liceu, cu nişte persoane alături de care am petrecut 4 ani frumoşi, foarte, foarte frumoşi. Îi iubesc. Şi oriunde, oricând, voi afirma cu mândrie că am absolvit Colegiul Naţional "Mihai Eminescu". Cuvintele sunt inegalabile pentru a putea spune cât de frumoşi au fost anii de liceu.

Fiecare dintre noi cu povestea lui. Fiecare dintre noi cu farmecul lui. E superb să vezi cum acele relaţii de prietenie puternice şi dezinteresate din timpul liceului persistă. Cum fiecare şi-a modelat personalitatea şi a luptat pentru visul lui. Activităţi extracurriculare, facultate, burse, servicii, vacanţe, restanţe, iubiţi, iubite, poveşti, toate şi-au făcut prezenţa la reuniunea noastră.

Plini de ambiţie, optimism şi poftă de viaţă. Tineri şi neliniştiţi. Ieri, azi, mâine, mereu!


duminică, 12 iunie 2011

Tăcerea – o formă specială de comunicare?

Tăcerea are glasurile ei de înţelepciune: ascult-o!” N.Iorga


Sunt momente în care singurul mod de comunicare cu cel de lângă noi este tăcerea, adevărat suflu tainic care prinde aripi prin intermediul necuvintelor. Dacă comunicarea, în forma sa verbală, este de o mare complexitate, ce putem spune despre tăcere? Cum o putem defini? O putem încadra în rigorile vreunui tipar explicativ?

Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, tăcerea se defineşte astfel: tăcere = fără a vorbi, fără a se destăinui. Or, nu cumva tăcerea vorbeşte mai mult decât actul verbal în sine, nu cumva destăinuie mai multe trăiri decât cuvintele? Dacă există o artă de a vorbi, atunci trebuie să existe cu siguranţă şi o artă de a tăcea, de a şti când, cum şi în ce circumstanţe.

Dualitatea temei abordate constă în existenţa a doi poli explicativi: tăcerea este de aur, dar în acelaşi timp este şi arma prostului. În plan filosofic, J.W.Goethe afirmă că "acolo unde se aud cuvinte, ar fi ceva de înţeles şi pentru minte" sau "tăcerea e o ispravă a inimii". Intervine tăcerea atunci când inima e mai rapidă decât raţionalul? Contribuie tăcerea la împlinirea cuvântului? Este un "accesoriu" al comunicării? Intervine atunci când inima vrea să spună ceva, dar îi lipseşte curajul? Tăcerea coace fructul în timp, iar vorba îl face să cadă? Multe întrebări, puţine răspunsuri...

Continuare în numărul 2 al Revistei Iuventa

Elena Ungureanu, Iași
Studentă, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei
Specializarea Psihologie generală