24 ianuarie - Alte măşti, aceeaşi piesă...

24 ianuarie 2011 - se împlinesc 152 de ani de la Unirea Principatelor Unite. În Piaţa Unirii din Iaşi, această zi este primită cu huiduieli la adresa clasei politice. Peste tot se aude scandat: "Ruşine, ruşine să vă fie!" Românul de rând e nemulţumit, aceeaşi lehamite persistentă de zile bune, aceeaşi alergie omiprezentă la tot ce presupune sfera politică! Intru şi eu în mulţimea adunată pentru a sărbători o zi cu însemnătate istorică. Stupoare! 24 ianuarie al nostru, al românilor s-a transformat într-o zi a manifestărilor, într-o zi a discursurilor care de care mai "papă-lapte", într-o zi a non-valorii, zi în care românul de rând nici nu se oboseşte să simtă însemnătatea istorică, stă şi priveşte la televizor pasiv ce se întâmplă, eventual mai şi râde. E normal, românul are minunatul har de a face haz de necaz, numai că acest lucru nu e întotdeauna prielnic, câteodata râsul mai dă şi în plâns. Dar să revenim...

După ce am prins pulsul vieţii de român, după o frumoasă melodie cântată de Sofia Vicoveanca, "Aşa-i românul când se-nveseleşte", ne-am îndreptat paşii spre Ateneul din Tătăraşi unde am asistat la Conferinţa „Unirea Principatelor Române – între voinţă politică şi solidaritate naţională”, susţinută de Conferenţiar univ. dr. Cristian Ploscaru, la expoziţia de fotografie „Societatea românească în secolul al XIX-lea”- vernisaj, realizată în colaborare cu Muzeul Naţional Cotroceni, Facultatea de Istorie din Iaşi şi Arhivele Naţionale Iaşi şi la recitalul Coral dedicat zilei de 24 ianuarie.

Abia aici s-a pus accentul pe importanţa istoriei, şi nu a tertipurilor politice. S-a vorbit despre paşoptism, ca perioadă de înflorire economică şi culturală, despre importanţa tinerilor care au luptat pentru acest lucru, tineri intelectuali care au ştiut să lupte pentru progres. De asemenea, s-a adus în discuţie şi contribuţia reformelor lui Cuza la dezvoltarea naţională, la dezvoltarea ţării noastre care azi se află în derivă spre... nicăieri.

Mai jos am ataşat un mini-filmuleţ, moment final surprins din recitalul Coral, un "La Mulţi Ani" care pătrunde în inima noastră pentru a ne aminti că suntem români! Să lăsăm cele rele deoparte şi să "dăm mână cu mână" pentru a fi mai uniţi, mai buni, mai solidari...!

La Mulţi Ani, România!

Concurs de creativitate ! “Dragobete te provoacă”, ediţia a II a, 2011!

Vrei să fii câştigător al inimii şi anul acesta? Dragobete te provoacă din nou! Simte, iubeşte, dăruieşte! Nu ştii ce trebuie sa faci? Simplu! Convinge-l pe Dragobete că tu poţi!

Compune o poezie pornind de la versurile de mai jos:

"Mă încălzesc cu o

bucată din marea caldă.

Îmi îngrijesc pielea cu

alge din nisip.

Mă gândesc la tine

privind la orizontul literal.

Te iubesc cu aromă din

Soare."

( “Aromă de Soare”, Dragoş-Andrei Preutescu )

şi dă frâu liber sentimentelor tale!

Ce trebuie să faci?

Trimite-ne creaţia ta însoţită de datele personale şi de contact la adresa de e-mail revista.iuventa@gmail.com .

Cine câştigă şi ce va câştiga?

Primii trei participanţi vor primi cărţi şi diplome! De asemenea, creaţiile selectate vor fi publicate în revista literar-artistică IUVENTA.

Când putem câştiga?

Creaţiile vor fi trimise până la data de 20 februarie 2011.

Ele vor fi evaluate de către:

*drd. Costina Creiţă, profesor de Limba şi Literatura Română la Colegiul Naţional “Mihai Eminescu” Iaşi

*prof. Ilie Istrati, profesor de Limba Latină şi Greacă Veche, redactor-şef al revistei “Tracitas atque Latinitas” Iaşi

*membrii redacţiei Iuventa.

Câştigătorii vor fi anunţaţi pe blogul revistei IUVENTA şi contactaţi de către membrii redacţiei pe data de 24 Februarie pentru înmânarea premiilor.(http://revistaiuventa.blogspot.com/)

Pentru informaţii suplimentare, nu ezitaţi să ne contactaţi la adresa de e-mail: elenna.ungureanu@gmail.com sau la numarul de telefon: 0748.35.02.85.

Iar acum treci la treabă şi demonstrează că eşti în stare să iubeşti româneşte!

Îţi dorim mult succes!

Concluzii practice

Mâine vine examenul la Psihologie Socială! Tomorrow is the big day!

Lecturând materia ca orice student care se respectă şi speră că va fi bine, m-am oprit cu drag la cursul 6. Pintre toate celelalte tematici care efectiv produc o inconfundabilă disonanţă cognitivă, parcă te muşcă când pui mâna pe ele, mai ales materia de la seminar care e toată în limba engleză, cursul 6 estompează efectul lor negativ.

.

Tema: "Relaţii apropiate şi de singurătate. Sindromul Îndrăgostirii"

Ah, genial tratat subiectul! Printre atâta haos docimologic şi ceva mai pământesc. După diferite clasificări ale interacţiunilor interpersonale, ale stilurilor de ataşament, a dragostei văzute prin prisma relaţiilor sociale, a "curcubeului dragostei"- dragostea pasiune vs. dragostea prietenie, etc, vin concluziile practice, pe care domnul profesor le-a notat cu bold în materialele trimise, pentru a accentua importanţa subiectului tratat şi probabil pentru a ne mai pune un zâmbet pe buze înainte de potop:

.
Nu vă uitaţi la persoanele de sex opus după ce aţi fugit ca să prindeţi tramvaiul, aţi jucat baschet, aţi ieşit de la un meci unde echipa preferată a câştigat, aţi consumat cam mult alcool, după aţi fost la un concert bun sau o petrecere, după ce aţi dansat, sau....

•... după ce aţi luat un 10 la socială! (bineînţeles aici e vorba de umor sarcastic)

De ce?
Ca să nu vă îndrăgostiţi ca rezultat al “circumstanţelor situaţionale”!

Şi de aici o altă întreagă poveste socială! Dar voi reveni cu altă ocazie! Ideea pe care vreau să o subliniez prin intermediul acestei postări, este următoarea:

"Sindromul îndrăgostirii scutură sistemul psihic dar totodată este o boală care face bine!"

Enjoy!

De-or trece anii...

De-or trece anii cum trecură,
Ea tot mai mult îmi va plăcé,
Pentru că-n toat-a ei făptură
E-un "nu ştiu cum" ş-un "nu ştiu ce".

M-a fermecat cu vro scânteie
Din clipa-n care ne văzum?
Deşi nu e decât femeie,
E totuşi altfel, "nu ştiu cum".

De-aceea una-mi este mie
De ar vorbi, de ar tăcé:
Dac-al ei glas e armonie,
E şi-n tăcere-un "nu ştiu ce".

Astfel robit de-aceeaşi jale
Petrec mereu acelaşi drum...
În taina farmecelor sale

E-un "nu ştiu ce" ş-un "nu ştiu cum".

~Mihai Eminescu~

.

La aniversarea “poetului nepereche”, este bine să nu uităm de poezie, de sensibilitate, de cuvintele care “îndulcesc" viaţa. Salut călduros pe toţi cei care nu au uitat că “Poezia este secretul creierului scăpat din gura inimii.”

Vin zilele care au gust!

Fii aproape de Societatea Pentru Psihologie! Se anunţă un început de an plin de evenimente de bun augur!

Est modus in rebus

Un cuget horaţian spune că „Există o măsură în toate”. Am fost rugată zilele acestea să completez un chestionar pentru un studiu care viza atitudinea cetăţenilor privind filiera politică. Nimic ieşit din comun până aici. Iau foaia, citesc, mă mir, mai citesc o dată întrebările, mă mir şi mai tare. De ce? Unul din cinci cuvinte utilizate în formarea instrumentului de măsură, a aşa numitului chestionar era un neologism. Am înţeles o parte din ele, am adaptat contextului o altă parte, până la un moment dat când m-am oprit. Am realizat că e inutil să completez şi să fiu subiect pentru acest studiu, să mă pretez arsenalului de tertipuri politice care prostesc românul de rând. De ce acest joc de neo-cuvinte pompoase? Din câte ştiu eu, două dintre caracteristicile unui bun chestionar sunt concizia (eliminarea ambiguităţii, redundanţei, a oricăror formule parazite) şi concizia. Cum va putea nenea Gheorghe, un simplu muritor, care are studii medii să-şi exprime opinia? Care vor fi rezultatele acestui studiu? Cel mai probabil toată lumea va fi super încântată de mediul politic şi rezultatele vor ieşi în favoarea celor care au iniţiat acest proces de “manipulare patetică”. Câtă deşteptăciune! Folosim cuvinte “strălucitoare” pentru “rezultate strălucitoare”. La un item era folosit cuvântul “eşichier” şi am întrebat ce înseamnă, în speranţa că voi putea cât de cât să mă ridic la nivelul celor “cu carte”. Răspunsul: un zâmbet larg, barbalogie, multă barbalogie şi nimic concret. Nici ei nu ştiau, dar aplicau chestionarul! Într-un final, am ajuns acasă, am căutat în DEX, m-am informat şi am înţeles cum stau lucrurile în ceea ce priveşte rezultatele opiniei cetăţenilor la “minunatul demers al lucrurilor, în minunata noastră ţară”.

Trebuie să avem grijă cu acest tip de “deştepţi” ai secolului XXI… Să avem grijă să nu ne lăsăm influenţaţi de studiile şi sondajele lor de o valoare inestimabilă, de oamenii politici din "soţietatea noastră" care, conform studiilor, sunt "plini de prinţipuri”!

Să trăiţi, să înfloriţi...

Început de an, început de ianuare, început...

Primesc mesaje, telefoane, e-mailuri...Mulţumesc tuturor! Aceleaşi urări de bine de la persoanele dragi. Mă bucur. Chiar dacă e un mesaj copiat de pe internet, chiar dacă e acelaşi mesaj trimis la toată lista, chiar dacă unele persoane consideră acest lucru urmare a "efectului de turmă", un kitch actual, eu nu sunt de acord cu acest lucru. Din momentul în care o persoană ţi-a trimis nişte gânduri de bine, mai mult sau mai puţin originale, trebuie apreciat. Şi jos pălăria pentru cei care înţeleg acest lucru! Cred că fiecare urare de bine trece prin filtrul personal al inimii. Şi dacă stăm şi cârcotim această banalitate a urărilor, considerată "o formalitate", "o obligaţie", vom tinde să uităm unii de alţii.

Mulţumesc de asemenea muşchetarilor care dimineaţă au avut chef de glume şi m-au sunat cu număr necunoscut. M-am distrat copios! Şi da, aici "domnişoara Elena"! Hi, hi! Cu siguranţă erau nişte persoane dragi mie, nişte prieteni cu poftă de viaţă! Oricum, 1-0 pentru mine...!

La Mulţi Ani Fericiţi, un An nou plin de împliniri şi nu uitaţi să zâmbiţi! :)