joi, 30 decembrie 2010

Revista Iuventa, Numărul 2!

Poftiţi la cultură!


Oraşul Iaşi a fost întotdeauna recunoscut pentru aportul cultural pe care l-a adus la nivel naţional. De aici au plecat oameni mari de ştiinţă, oameni de valoare, aici s-au descoperit adevărate vestigii arhitecturale. Totul purta amprentă arhaică şi importanţă culturală. În prezent, afirm cu tărie şi îmi susţin afirmaţia că ne batem joc de trecutul nostru istoric. Încet cu încet, clădire cu clădire se demolează, “se renovează”, dispare.

Ceea ce frapează în mod inadmisil e nesimţirea oamenilor care “coordonează” ceea ce se cheamă domeniul culturii şi cultelor. E vorba despre nişte oameni care se ascund în spatele unor funcţii, şi care, după bunul plac sau moft, mai semnează din cand în cand câte un contract sau nu, mai renovează sau re-construiesc anumite instituţii sau re- orice doriţi dumneavoastră. Dar unde e simţul responsabilităţii? Au doară, o decizie importantă o luăm de dragul de a face ceva? Nu ne gândim înainte la urmările acţiunilor noastre?

Deschid radioul. Aud un nene, “mare om, mare caracter”, un adevărat om de “cultură”, pardon “non-cultură”, care vorbeşte despre faptul că se fac unele demersuri pentru ca osemintele lui Cuza de la Mănăstirea “Trei Ierarhi” din Iaşi să fie mutate la Palatul de la Ruginoasa. Stupoare! Aceste demersuri se fac tocmai în vederea obţinerii unui progres cultural. Wow! Genial! Dăm ce avem de valoare culturală ieşeană pentru a progresa! O adevărată strategie de dezvoltare! Indubitabil…

Totul se degradează şi dispare pentru că acolo unde nu-i cap, e vai de picioare!

Oare, ieşeanul de rând e considerat chiar aşa de galben la faţă?


luni, 27 decembrie 2010

O întrebare...

De ce nu mai ştim să ne bucurăm ?


Te port în mine

Te port în suflet, ca pe-un vas de preţ,
Ca pe-o comoară-nchisă cu peceţi,

Te port în trup, în sânii albi şi grei,

Cum poartă rodia sămânţa ei.

Te port în minte, ca pe-un imn sfinţit,

Un cântec vechi, cu crai din Răsărit.

Şi port la gât, nepreţuit şirag,

Strânsoarea cald-a braţului tău drag.

Te port în mine tainic, ca pe-un vis,

În cer înalt de noapte te-am închis.

Te port, lumină rumenă de zori,

Cum poartă florile mireasma lor.

Te port pe buze, ca pe-un fagur plin.

O poamă aurită de smochin,

Te port în braţe, horbote subţiri,

Mănunchi legat cu grijă, fir cu fir.

Cum poartă floarea rodul de cais,

Adânc te port în trupul meu şi-n vis.

~Zorica Laţcu~

sâmbătă, 25 decembrie 2010

Crăciun Fericit!


Crăciunul e credinţă, Crăciunul e speranţă, Crăciunul e puterea de a primi şi dărui dragoste!

Sărbători fericite alături de cei dragi!


Cu prietenie,

Elena Ungureanu.


marți, 21 decembrie 2010

Invitaţie la vals

Este numele unei cărţi scrisă de Mihail Drumeş, carte pe care o recomand cu drag... E genul de carte pe care o citeşti pe nerăsuflate. O poveste de dragoste a doi tineri care, după ce s-au îndrăgostit unul de celălalt, au ajuns să le fie frică de propria iubire. Toate lucrurile mărunte pe care le-au împărţit, toate gesturile simple şi tandre, zâmbetele pe care le împărtăşeau tainic nu au făcut faţă fricii şi incertitudinii. Sunt prezentate două suflete care pierd totul din cauza orgoliului. Nu pot face o recenzie a acestei cărţi deoarece asta ar însemna să rescriu întreg romanul. Este singura carte la care am plâns citind-o şi pe care mi-e frică să o recitesc! Ceea ce frapează în primul rând e gândirea tipic masculină: seduce şi abandonează. De data aceasta personajului masculin nu i-a mers cu toate raţionamentele lui de tip învăţat, tip care aparent părea echilibrat şi sigur de sine. Mihaela, este tipul eroinei care se dedică în dragoste total, îi oferă lui tot ce are ea mai de preţ, dar în acelaşi timp nu-şi pierde mândria, mândrie ce în final o va costa viaţa. O poveste care n-are cum să nu tulbure şi cel mai îngheţat suflet. Vă las să descoperiţi farmecul unei poveşti de dragoste care te face să iţi doreşti să iubeşti!

luni, 20 decembrie 2010

Frumuseţea este un mod special de a privi!

Îmi plac oamenii cu suflet. Pare ciudată afirmaţia mea şi poate aşa şi este. Dacă stăm bine şi ne gândim orice persoană are suflet, diferenţa constă în faptul că nu toţi ştim să-l valorificăm şi să ne bucurăm de el. Am cunoscut zilele acestea o persoană frumoasă, dar frumoasă în sensul conotativ al cuvântului. Genul de om pe care îl admiri pentru simplul fapt că există. Un om cu defecte, (este şi normal căci fiecare dintre noi avem defecte) dar care ştie foarte bine să le modeleze prin intermediul calităţilor, al aspectelor care fac din el o persoană specială. Un om pe care îl asculţi cu drag şi vrei să-l ai mereu alături.
.
E genial să simţi cât curaj, energie şi optimism îţi poate transmite o astfel de persoană.
Mulţumesc pentru cuvintele cu suflet!
.

"Omul moral iubeşte sufletul, cel obişnuit averea". (Confucius)

marți, 7 decembrie 2010

Sibiu, dragoste la prima vedere

"Libertatea călătoriei deschide mintea către nişte posibilităţi nelimitate. Dacă nu faci nimic neaşteptat, nimic neaşteptat nu ţi se va întâmpla".
~Fay Weldon~
.
Piaţa Mare din Sibiu
.
Tocmai m-am întors în Iaşi dupa participarea la un mini team building ce a avut loc la Sibiu şi care a avut drept obiectiv analiza şi actualizarea etapelor proiectului naţional SDV, proiect organizat în cadrul Cognosis (Federaţia Studenţilor de la Psihologie din România), din a cărui echipă de organizare fac şi eu parte.


Podul Minciunilor
.
Ajungând pentru prima oară în oraşul Sibiu, am rămas fermecată de tot ce înseamnă el. Deşi auzisem numai lucruri frumoase despre acest oraş, iată că acum, din fericire, am avut oportunitatea de a le cunoaşte personal. Mi-au făcut cu ochiul arhitectura medievală a oraşului, Podul Minciunilor cu frumoasa lui poveste, jovialitatea sibienilor, panorama peisajelor, Piaţa Mare. Totul prinde culoare sub hainele sărbatorilor de iarnă în care este îmbrăcat oraşul.


Imagini din mini team-buildingul SDV

A fost frumos, a fost util, a fost scurt, dar plin de însemnătate personală şi profesională. Mă voi reîntoarce cu drag ori de câte ori voi avea ocazia să poposesc în oraşul Sibiu.
.