marți, 28 septembrie 2010

How would you change the world?


Nowadays, change is not a friendly word. Probably, when we say “change” we think at the new things, at the activities we don’t agree with or we don’t enjoy doing, but we have or we must do it on whether the change is an external one or a moral one. On the other hand, change is just to make things easier and faster. We need to change for a better life.

First of all, it is important for everybody to be tought to discover, see and be able to use all the opportunities life offers. To look at ourselves, our daily actions, our feelings, especially our motivations from this point of view, we can at once know what we should do. If we bring a willingness to make that change or changes, life can turn from one of dull neutrality to one of intense joy.

Secondly, each country or region has its own and it is necessary to preserve them in order to exhibit cultural diversity to the future generation. As to the last point, since we have more chances of advanced cultural diversity, we can also have more opportunities of making a change. “It's not that some people have willpower and some don't. It's that some people are ready to change and others are not."
James Gordon

In conclusion, people have the power to decide what to do with their lives. Our society is evolving from day to day, from century to century, allowing people to have a good life and helping them with solutions such as responsibility, attitude, decision and the list may as well continue.
.
I pass this question: “How would you change the world?” to
Alexandra Puşcaşu, Mihaela Popa and Sabina Gavriloaiei.
.
Thank you
Dragoş for this challenge!
.

duminică, 19 septembrie 2010

25 septembrie - Fapte, nu vorbe!


"Let's Do It, Romania!" - Curăţenie în toată ţara, într-o singură zi!
Site: http://www.letsdoitromania.ro/

.

Date de contact voluntari persoane fizice:

Elena Ungureanu - elena.ungureanu@letsdoitromania.ro


Date de contact voluntari persoane juridice:

Alexandra Botez - alexandra.botez@letsdoitromania.ro


Date de contact voluntari observatori:

Adrian-Mihai Butnariu adibutnariu@yahoo.com


Te aşteptăm cu drag să te alături celui mai mare proiect social organizat la nivel naţional!


Let's Do It!


Străpunşi în visuri!

sâmbătă, 11 septembrie 2010

Reflecţiile unei maimuţe

Notă:
Materialul de mai jos l-am primit prin intermediul poştei electronice şi se vrea, alături de alte numeroase iniţiative, să fie un semnal de alarmă pentru degradarea continuă a omului. Vă rog să citiţi cu atenţie pentru că avem multe lucruri de învăţat din "Reflecţiile unei maimuţe".


Odată, o maimuţă din neamul Anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
A zis: Atenţiune! Sunt foarte afectată!
Tot circulă o vorbă, deloc adevărată
Că omul ar descinde din buna noastră rasă.
Ba chiar ideea asta îmi pare odioasă!
Şi, zău, savantul Darwin, tot neamul ni-l jigneşte
Când spune cum că omul cu noi se înrudeşte!
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi?
Copii lăsaţi pe drumuri sau arme de război?
Am inventat, noi, cipuri şi alte drăcării?
Însemne sataniste, otrăvuri, şmecherii?
Văzut-aţi pe vreunul, retras în jungla deasă,
Ca să scornească arma distrugerii în masă?
Tot ce lăsăm în urmă, când mai sărbătorim,
E biodegradabil. Natura o-ngrijim.
Iar omul otrăveşte, în fiecare zi,
Păduri, câmpii, şi ape, şi zările-azurii ...
N-avem starlete porno sau dive-travestiţi,
Şi, orişice s-ar zice, nu suntem troglodiţi!
Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali,
Drogaţi, lacomi de sânge sau homosexuali,
Escroci, bandiţi, gherile sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie!
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră-aleasă,
Nici terorişti, nici dogme, nici luptele de clasă.
Cât am bătut eu jungla, scuzaţi, n-am observat
În obştea maimuţească vreun cocotier privat.
Urmând calea cea buna şi, evident, corectă,
Adolescenţii noştri părinţii şi-i respectă.
În ierarhia noastră, cum e firesc şi drept,
Devine şef acela viteaz, agil, deştept,
Capabil viaţa obştei s-o ţină, s-o păzească,
De rele şi primejdii turma să şi-o ferească ...
Adesea şeful nostru îşi riscă mândra blană,
Ca turmei să-i găsească loc de dormit şi hrană.
Pe când, priviţi ! La oameni, ferească Domnul Sfânt,
Şefi sunt cei fără suflet şi fără de cuvânt,
Corupţi, vicleni, jigodii, cu gura cât mai mare,
Nebuni după putere şi după bunăstare!
De turma lor n-au grijă nici cât un bob de mei,
Contează doar averea şi înmulţirea ei.
Nu veţi vedea vreodată, cât soarele şi luna,
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna.
La om, tot ce înseamnă minciună, intrigi, ură,
Sunt legi de referinţă, a doua lui natură.
Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator,
N-aş deveni vreun Iuda ori vreun informator...
Şi iată înc-un lucru din lumea mea, frumos:
La noi nu se întâmplă război religios,
Nici sfinte inchiziţii, nici libertăţi în lanţuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri,
Nici ordine mondială, şi nici naţionalism,
Şi nici vreo îndoială ce-aduce a ateism ...
E-adevărat că omul, acest biped gunoi,
Arată ca maimuţa, dar n-a descins din noi!
.

miercuri, 8 septembrie 2010

Cuvinte inteligente

"Femeile sunt precum merele neculese. Cele mai bune sunt în vârful pomului. Majoritatea bărbaţilor nu vor să se întindă după cele bune fiindcă se tem să nu cadă şi să se rănească. Preferă, în schimb, merele căzute pe jos, care nu sunt la fel de bune, dar sunt uşor de luat. Merele din vârful pomului se gândesc că este ceva în neregulă cu ele, când, de fapt, sunt extraordinare. Trebuie numai să aştepte să apară bărbatul potrivit, care să fie suficient de curajos să urce până în vârful pomului." [Sigmund Freud]
.
*Sigmund Freud (n. 6 mai 1856, Freiberg, astăzi Pribor/Republica Cehă – d. 23 septembrie 1939, Londra) a fost un medic neuropsihiatru evreu austriac, fondator al şcolii psihologice de psihanaliză.
.
Nota Bene (lat: ia aminte!) "Studiul femeii mi s-a părut întotdeauna mai interesant decât al bărbatului, fiindcă la bărbaţi faci înconjurul faptelor, şi faptele sunt rareori prea interesante, pe când femeia are o rezervă bogată de material sufletesc, în căutarea căruia poţi pleca într-o aventuroasă cercetare, plină de surprize."
(Hortensia Papadat-Bengescu, "Femei, între ele (Ochii)")
.

duminică, 5 septembrie 2010

Iubirii

Iubirii

Cad în genunchi şi-ţi mulţumesc, iubire,
pentru aceste zilnice semnale
şi voci ale mărinimiei tale
cu care-mi umpli sufletu-n neştire.

Cad în genunchi şi-ţi mulţumesc, iubire,
pentru înaltul pact care ne uneşte.
Timbrat de-a fericirii stea subţire,
- şi-ţi mulţumesc şi pentru desnădejde.

~Nina Cassian~

Din volumul “Spectacol în aer liber – o altă monografie a dragostei”, Editura Albatros, 1961

vineri, 3 septembrie 2010

Limbajul de lemn

"În vremuri ale minciunii universale, a spune adevărul este un act revoluţionar."
George Orwell

Limba de lemn (sau limbajul de lemn) este un termen lingvistic care desemnează limba utilizată de oficialităţile regimurilor comuniste. Termenul traduce expresia franceză "langue de bois".


Această sintagmă, "limbaj de lemn" se referă în general la construcţiile bombastice, pline de formă dar cu foarte puţin sau total lipsite de fond. Practic, este o combinaţie de clişee plus lipsă de consistenţă a cuvintelor, dând naştere în final, de multe ori, la construcţii complicate care nu înseamnă absolut nimic sau prea puţin comparativ cu efortul de a le spune. Recent, am urmărit o emisiune cu tentă politică, emisiune la care cuvintele erau geniale, super extra mega bombastice, dar total lipsite de consistenţă. Ori, în genere, românul nostru rămâne eclipsat de fiecare dată când urmăreşte şi ascultă astfel de emisiuni, chiar dacă ceea ce încearcă să se explice nu are nimic concret în structura sa. Pentru mine, limbajul de lemn echivalează cu două sintagme „gargara politicienilor” sau „arta de a duce lumea cu zăhărelul”. De exemplu, în această frază a unui politician (peste care am dat din întâmplare pe net), „indiferent cum, într-un final, primordialitatea lui a şti politic şi social, care nu înseamnă un glotosocietarism, îsi va desemna predictibilitatea, şi-n consecinţă echilibrul, între a fi şi a avea.”, care e mesajul, ideea pe care doreşte să o exprime? De curiozitate, am căutat în DEX cuvântul “glotosocietarism” să văd ce înseamnă. Mirarea a fost şi mai mare când am descoperit că nici măcar nu există acest cuvânt. Asta ne demonstrează ce caricaturi de politicieni avem. Şi nu este numai cazul acesta. Perlele pot fi scoase şi arătate oricând, că din păcate are balta peşte...!


Ceea mai bună analiză a acestui aspect, a limbajului de lemn am găsit-o în cartea lui Andrei Pleşu, "Chipuri şi măşti ale tranziţiei", în care este surprins uluitor de bine definiţia acestei expresii:

"Se numeşte ”limbaj de lemn” o specie a limbajului din care vorbitorul e absent. Întrucât şi mesajul şi formularea lui sunt integral previzibile, „emiţătorul” nu mai e decât un loc de pasaj, un instrument acefal, care nu participă la ceea ce emite. Proliferarea limbajului de lemn semnalează o multiplă şi ireversibilă necroză: cuvintele se usucă, ideile îngheaţă, oamenii împietresc. Faptul de a comunica îşi pierde sensul, exerciţiul gândirii e suspendat. Efectul e, simultan, comic şi înfiorător: viaţa cade în stereotipie, microfonul îl devorează pe orator, scena îşi înghite actorii. Limbajul de lemn e expresia „obiectului” din noi, discursul acelei părţi din alcătuirea noastră în care s-a instalat moartea. Campionii limbajului de lemn nu mai trăiesc în fiinţa limbii, ci în spectrul ei: strecuraţi furtiv în corpul neînsufleţit al cuvintelor, ei adoptă parodic o gesticulaţie pentru care nu au substanţă; cuvântul, această apoteoză a substanţei, devine impersonal." (Andrei Pleşu, Chipuri şi măşti ale tranziţiei, Humanitas, 1996, p.324-325)

Aşadar, nouă ne rămâne datoria de a face diferenţa între aparenţă şi esenţă, între ceea ce este şi ceea ce vor să ne arate că ar fi, între formă şi fond, pentru a nu ne lăsa înşelaţi de cultura lor, gene-rară, sau gene-roasă, numai nu generală.

miercuri, 1 septembrie 2010

Emoţie de toamnă

"A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta".
(Nichita Stănescu, "Emoţie de toamnă")
.
Versurile de mai jos mi-au trezit o sete nemaipomenită de toamnă! Fiecare frunzuliţă aurie aşezată cu atâta talent şi iscusinţă pe rândurile acestei poezii tomnatice ne anunţă că e timp de iubiri înfrigurate şi de poezii spuse cu glas înduioşat.
.
Cântec în doi
~ Lucian Blaga~
.
Şi vine toamna iar'
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata să gustăm
cu miere-amestecat veninul.
.
Doi suntem gata s-ajutăm
brânduşile ardorii
să înflorească iar' în noi
şi-n toamna-aceasta de apoi.
.
Doi suntem, când cu umbra lor
ne împresoară-n lume norii.
Ce gânduri are soarele cu noi -
-nu ştim, dar suntem doi.
.