marți, 27 iulie 2010

Iuvenum ritu florent / Tinerii capătă vlagă


În ritmul clocotitor al vieţii actuale, este mai presus de orice ca printre noi, tinerii, să strălucească speranţa în viitor şi să nu ne lăsăm curajul să slăbească sau să piară. Pătrunderea tot mai accentuată a haosului în sferele vieţii cotidiene, primatul non-valorii, organizarea vieţii după legea talionului “ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”, ne determină să reflectăm cu atenţie asupra societăţii şi a valorilor ei.

Prin intermediul Revistei IUVENTA dorim să facem un pas spre revigorarea şi rearanjarea acestui sistem de valori în rândul tinerilor şi spre construirea viitorului societăţii în care trăim. Revista este destinată tuturor celor care au un cuvânt de spus şi care cred că împreună suntem capabili să reuşim. Dacă te afli printre tinerii care pledează pentru moderaţie, stabilitate şi cultură, nu ezita să ni te alături! Trimite-ne un articol cu gândurile tale la adresa de e-mail revista.iuventa@gmail.com însoţit de datele personale şi de contact. Fă-ţi vocea auzită!
.
Elena Ungureanu

vineri, 23 iulie 2010

Let's do it Romania!

Noi suntem echipa care va coordona acest proiect în judeţul Iaşi :
1. Dragoş-Andrei Preutescu - coordonator proiect Let's do it Romania Iaşi
2. Lucian Gajora - Verificator cartare
3. Andrei Apetrei - Voluntari cartare
4. Elena Ungureanu - Coordonator voluntari


Scopul proiectului
Doar pentru că te muţi cu 2 metri mai departe de o grămadă de gunoi când ieşi la picnic, asta nu înseamnă că mizeria nu mai e acolo. Doar pentru că alegi să te uiţi în altă parte, asta nu înseamnă că în apele râului care îţi alimentează oraşul cu apă potabilă nu plutesc zeci de mii de PET-uri şi pungi. Doar pentru că nu fotografiezi şi munţii de gunoaie când pleci în vacanţă, asta nu înseamnă că ei nu erau acolo.


Ce-ar fi să schimbăm foaia? Ce-ar fi să ne notăm în calendar o dată importantă pentru fiecare dintre noi: aceea în care sute de mii de români au spus ”Stop!” şi şi-au curăţat ţara de PET-uri, pungi şi hârtii lăsate de alţii, purtate de vânt şi apă în cele mai frumoase locuri din România? Nu ne permitem să ne cumpărăm o ţară mai curată, şi nici nu am avea cum, dar putem să o curăţăm noi! Într-o singură zi s-o curăţăm pe toată! Să ne mândrim din ziua următoare că avem o ţară curată, că am scris istorie, că am acţionat împreună măcar pentru o zi!

Copiii tăi te vor întreba dacă ai fost şi tu unul dintre voluntarii „Let’s Do It, Romania!”. O să-i spui că da, că ai fost şi tu unul dintre cei care au schimbat într-o singură zi felul în care arată o ţară, sau că era ceva interesant la TV şi ai stat acasă? Nu rata şansa de a-ţi schimba ţara!

Prin acest proiect ne propunem curăţarea mormanelor de gunoi din arealele naturale ale ţării, într-o singură zi. Mormanele de gunoi pe care le vom identifica şi curăţa în cadrul acestei campanii sunt gunoaiele aruncate de către cetăţeni (fie ei localnici sau turişti) în areale naturale. În mormanele de gunoi nu se includ zonele în care au fost transportate deşeuri cu utilaje şi depozitate sistematic (acestea fiind gropi de gunoi ilegale). Arealele naturale curăţate pot fi atât pe uscat, cât şi pe apă.

Sursa:
http://letsdoitromaniaiasi.blogspot.com/
www.letsdoitromania.ro

Şi tu poţi fi voluntar în cadrul proiectului. Implică-te!

duminică, 18 iulie 2010

Nu trebuie înțelese sentimentele!


Nu trebuie înţelese sentimentele,
-ele trebuie să fie trăite.
Nu trebuie înţeleşi porcii,
-ei trebuie să fie mâncaţi.
Nu trebuie înţelese florile,
-ele trebuie să fie mirosite.
Nu trebuie să fie înţeleasă pasărea,
-lăsaţi-o pe ea singură;
nu-i faceţi ramură din inima voastră,
nu-i beţi cu respirarea voastră aerul,
aerul de sub aripă...

Nu trebuie mai ales să înţelegem,
-trebuie mai ales să fim!
[...]

Nichita Stănescu - "Pean"

sâmbătă, 17 iulie 2010

Fără frica de a greşi


Teama de a greşi ne împiedică să ratăm momente extraordinare din viaţa noastră, să pierdem ocazii cu care poate nu ne vom mai întâlni niciodată, să ne închidem în noi ca într-o carapace, să nu îndrăznim să ne spunem punctul de vedere, să refuzam noul. Trebuie să ştim să ne controlăm această teamă. Este un proverb românesc care zice că “A greşi e omenesc”. Iar greşeala este o experienţă. Trebuie să trecem prin ea ca să ştim data viitoare să o evităm sau să ştim cum să jonglăm cu ea.


“Adesea am fost dojenit pentru săvârşirea unor greşeli pe care cel care mă dojenea nu avea tăria sau curajul de a le săvârşi el însuşi”. Georg Christoph Lichtenberg


miercuri, 14 iulie 2010

Tu n-ai avut curaj


“A murit Mădălina Manole .”, aud vorbindu-se în dimineaţa asta. Întotdeauna am ascultat cu plăcere şi am iubit melodiile ei. Cine nu a ascultat “Te-am văzut mi-ai plăcut”, “Fată dragă”, “Ei şi ce”, “Vreau să te uit”, “Da, te iubesc”, “Când dansez cu tine”, “Aş da orice”, “Tu n-ai avut curaj”, “Marea dragoste”, sau câte şi mai câte alte melodii cu suflet? E trist….

.

luni, 12 iulie 2010

Sufletul românesc

Căutând prin casă o carte de care aveam nevoie, am dat din întâmplare peste caietul meu de limba română din clasa a 10-a. Răsfoindu-l, m-am oprit la un eseu făcut de mine, intitulat “Sufletul românesc”, eseu care mi-a trebuit din câte îmi aduc aminte la Blaga, la analiza modelului cultural românesc.

Astăzi, dacă ar fi trebuit să fac un eseu cu aceeaşi temă, aş mai fi încheiat oare cu aceste cuvinte: “să fim mândrii că suntem români!“ ?


Sufletul românesc

Sufletul românesc… o multitudine de contraste, de ritualuri, de concepţii… un buchet de idei, de sentimente care se confruntă cu provocările modernităţii, iar rezultatul acestei confruntări se speră a fi o sinteză eficientă, o soluţie de supravieţuire în “mentalitatea mondială”. Constantin Noica identifică în gândirea românilor o forma de resemnare pe care o numea măsură, dată de credinţa că “noi nu stăpânim lumea, nici nu o salvăm, pentru că avem un cuget neînţelegător în faţa firii”. Vor ieşi românii din acest şir de critici pesimiste de care aminteşte Constantin Noica?

Răspunsul nu lasă prea multe alternative. Lumea de astăzi şi cea viitoare mai ales, caracterizată printr-o dinamică fără precedent nu are prea multă răbdare cu ea însăşi, cu atât mai puţin cu cei care nu-i înţeleg filosofia. Marea majoritate a românilor sunt obligaţi să se “adapteze” în condiţiile declinului generalizat, iar aceasta luptă pentru supravieţuire provoacă mutaţii profunde şi de durată în mentalităţi. Aceste mutaţii apar ca evidenţe mai ales după 1989, când România revine în rândul naţiunilor democratice. Aceasta “revenire”, dacă îi putem spune aşa, a fost, este şi va fi probabil un proces dificil, dureros şi de durată.

Lucian Blaga vorbeşte în opera sa despre o spiritualitate românească perfect distinctă de a celorlaţi, în contrast cu modelele occidentale, mai ales. Trăsăturile “sufletului românesc” corespund unui cadru geografic bine definit, al cărui element central este plaiul. Există, în opinia gânditorului sus amintit “o matrice stilistică inalienabilă a duhului nostru etnic”. Tradiţia românească este mai deschisă decât cea a occidentalilor, fiind de natură “mai invizibilă”, imposibil de afirmat altfel decât metaforic şi metafizic.

Mircea Vulcănescu atribuie “omului românesc” şapte dimensiuni fundamentale specifice: “nu există nefiinţă, nu exista imposibilitate absolută, nu există alternative, nu există imperative, nu există iremediabil, nu există uşurinţă în faţa vieţii, nu există lipsă de teamă în faţa morţii.”
.
În general, analiza sufletului românesc este centrată pe problematica omului faţă de fiinţa complexă şi feerică din viziunea noastră, perspectivă neopozitivistă a lumii occidentale cu “uitarea ei de fiinţă sau alteori chiar cu reconsiderarea fiinţei în alte filosofii, cu un aer de sărăcie”.
.
Pentru a conchide, voi aminti cuvintele lui Bogdan Petriceicu Haşdeu, care spun că: “Moldova, Transilvania, Muntenia, nu există pe faţa pământului; există o singură Românie, există un singur corp şi un singur suflet, în care toţi nervii şi toate suspinele vibrează unul către altul”. Să preţuim aceste cuvinte şi să fim mândrii că suntem români!
.

vineri, 9 iulie 2010

Cu recunoştinţă...

"Prietenia dintre surori este şantaj reciproc ridicat la nivel de iubire!"

Astăzi îmi îndrept gândurile şi cele mai frumoase amintiri spre două persoane speciale, foarte speciale pentru mine, spre două prietene de nota 10 plus, spre surorile mele mai mari, Ana şi Ioana. Eu întotdeauna am fost “ăla micu” din familie. Însă nu e de speriat. Ştiţi că mezinul întotdeauna triumfă, se luptă cu balauri, trece peste mări şi ţări, are nuntă de trei zile şi trei nopti, găseşte fericirea şi trăieşte fericit până la adânci bătrâneţe, nu? :P


De ce astăzi? Pentru că sora mea cea mai mare, “Ana noastră”, împlineşte 26 de ani. O vârstă foarte frumoasă, şi eu trebuie să mă obişnuiesc cu asta, trebuie să mă obişnuiesc cu faptul că fiecare se îndreaptă spre viaţa personală şi încet, încet, ne schimbăm în oameni mari. Vreau să îi transmit toate gândurile mele de bine, multă sănătate, fericire, succes la doctorat (tu poţi!:*), mult spor la servici, (don’şoara inginer să aibă parte de cât mai multe proiecte reuşite:*), multă, multă dragoste (are grijă Bogdan de asta că dacă nu nu-l mai las să-mi zică Elenuş), şi restul să fie tot la superlativ.

Eu îţi mulţumesc pentru că eşti alături de noi, pentru că ne prinde dimineaţa povestind câte şi mai câte minunăţii ni se întâmplă şi râdem împreună şi tata ne zice "mai încetu` măi fetelor, măi!:))", pentru că atunci când sunt tristă mă strângi în braţe, pentru că de fiecare dată când auzi de politică mă critici ("ce-ţi trebuie ţie fată politică?"), pentru că îmi consumi acetona dar niciodată nu recunoşti ("s-o evaporat Lenu, serios"), pentru că cele mai frumoase momente din viaţă le-am petrecut împreună, pentru că dacă plouă afară mă suni şi mă întrebi dacă am umbrelă, pentru că împărţim atâtea lucruri… pentru că vă iubesc pe amândouă, pentru că am doi “suri: suri 1 şi suri 2” de milioane, pentru că dacă ne certăm, pe urmă avem remuşcări şi după o teorie zdravănă ne împăcăm, pentru că…

Am atâtea lucruri de scris. Dar mă opresc aici. Restul le păstrăm noi în sertăraşul inimii şi de fiecare dată când o să ne fie greu o să-l deschidem şi o să luăm energie şi optimism de acolo pentru a merge mai departe.

Cu dragoste,
din partea omuleţului care vă este alături şi vă bate la cap în fiecare zi,
cele mai sincere urări de bine.

luni, 5 iulie 2010

Explicaţia?

Ne plângem că e criză. Ne plângem că nu avem bani. Ne plângem şi iar ne plângem. Dar nu ştim să economisim, nu ştim că avem libertatea de a alege. Foarte frumos afirma cineva într-o carte că “Alegerile sunt balamalele destinului”. Astăzi îmi zice o prietenă din liceu care a terminat cu Bac-ul anul acesta, că are nevoie de o părere. Şi mă întreabă foarte serioasă: “Tu ce crezi, e suficient să-mi depun dosarul la 3 facultăţi?” Am rămas mască. La început mă gândeam că glumeşte, dar ea chiar vorbea serios. Şi în acest caz sunt “n” viitori studenţi. Pentru ce să se înscrie la 3 facultăţi? Pentru ce să cheltuie nişte bani cu care ar putea să facă altceva? Şi niste bani destul de consistenţi. Aaaa, adevăru-i că da, uitasem, trebuie şi facultatea să strângă fonduri cât mai multe, să mai plece în concediu vreo câteva cadre didactice, să se mai modernizeze vreo 2-3 săli eventual. Asta mi se pare stupizenia actuală. Din momentul în care fiecare viitor student dispune de un ghid al studentului în care sunt explicate exact condiţiile de admitere, e aşa greu de făcut o medie aproximativă şi de văzut dacă se încadrează sau nu în baremul respectiv? Bine, nu zic că nu e bine de a depune dosarul la 2 facultăţi, pentru orice eventualitate, dar 3, 5, 7 facultăţi? Mirobolant dom’le… Şi ne mai plângem că e criză economică.
.

duminică, 4 iulie 2010

Pentru un pumn de ceapă

Un film genial despre un maaaaare iubitor de ceapă. Filmul original se numeşte “Cipolla Colt" iar personajul principal este interpretat de Franco Nero. Filmul este comic, distractiv, nu te plictiseşti vizionându-l. De mult nu am mai râs aşa mult la un film. Vă recomand să gustaţi din “puterea magică a cepei”.

Trailer



Franco Nero, în rolul principal, joacă rolul unui cultivator de ceapă care nu a găsit un teren propice acestei activităţi decât pe o platformă de foraj, pe un teren vizat de un industriaş fără scrupule. Acesta trimite gorilele ucigând propietarul de drept al terenului, acestuia rămânându-i doi minori pe drumuri. Cepollarul (Franco Nero), care parcă se hrăneşte numai cu ceapă, cade la pace cu micuţii (mici gangsteri, de fapt) cultivând ceapa cu succes.