luni, 21 iunie 2010

Fiecare vis măreţ începe cu un visător...:)


"Să visezi orice vrei să visezi - asta este frumuseţea minţii umane. Să faci orice vrei să faci - asta este puterea voinţei umane. Să ai încredere în tine pentru a testa limitele tale - acesta este curajul pentru a reuşi."
(Bernard Edmonds)

"Nu visa vise micuţe ci de cele măreţe pentru că cele mici nu au puterea să mişte inimile oamenilor."
(Johann Wolfgang von Goethe)

"Noi creştem mari datorită viselor noastre. Toţi oamenii mari sunt visători. Unii dintre noi lăsăm aceste vise mari să moară, dar alţii le hrănesc şi le protejează, le îngrijesc în timpuri rele până când le aduc în bataia soarelui la lumina care soseşte întotdeauna la cei care speră sincer că visele lor se vor adeveri."
(Woodrow Wilson)

vineri, 18 iunie 2010

D'ale râsului...

E bun pentru sănătate...:>


1. Un bărbat la librărie:
- Aş dori cartea cu titlul "Superioritatea bărbatului faţă de femeie".
Vânzătoarea:
- Utopie şi SF-uri, la etajul 1 vă rog.


2. - Care sunt cele trei mari crize din viaţa unui bărbat?
- O zgârietură pe maşină, pierderea locului de muncă, pierderea nevestei. În această ordine.


3. - Cum numeşti femeile care consideră că sunt egale cu bărbaţii?
- Nu, nu feministe. Lipsite de ambiţie.


4. -Ce-a spus Dumnezeu după ce a creat bărbatul?
-Cred că pot mai mult.


5. -De ce durează mai puţin psihanaliza la bărbaţi?
-Nu mai e nevoie să-i readuci în copilărie, pentru că ei sunt deja acolo.

~ va urma ~

vineri, 11 iunie 2010

La-nceputul serilor

Îţi ştiu toate gândurile, toate mişcările, şi umbra ta, şi tăcerile tale
ce cutremur au şi ce culoare anume!

Liniştea te-nsoţea pretutindeni, ca o suită.
Dacă ridicai o mână, se făcea în arbori tăcere.
Când mă priveai în ochi, împietrea o clipită
din a timpului curgătoare putere.
Simţeam că pot adormi, visând stele locuite.
Şi, numai dacă m-ar fi atins umbra ta foşnitoare,
aş fi putut împinge nopţile-ncremenite
ca pe-o elice-naintând, spre soare.
Şi numai sentimentul acesta îmi dă fericire,
numai gândul ca sunt şi că eşti.
Sprijineam pe ţârâitul greerilor coviltire,
sub care beam azurul decantat în ceşti.
Şi când sfârşeam cuvintele, inventam altele.
Şi când se-nsera cerul, inventam ceruri albastre,
şi când orele se-verzeau ca smaraldele,
ne bronzam la lumina dragostei noastre.
...Dar tot timpul suna ceva...ceva răsuna,
un cântec de iarbă cosită, de taciturne mări,
în care inima de-atunci îşi revărsa
meandrele pierdutelor candori.


Din volumul „O viziune a sentimentelor”, 1964
-Nichita Stănescu-


duminică, 6 iunie 2010

Amour, toujours! :>



"Când cineva te iubeşte, are un mod deosebit de a-ţi spune numele, încât ţi-l simţi în siguranţă în gura lui! "
(Billy, 6ani)
"Când iubeşti, genele tale flutură-n sus şi-n jos şi de sub ele cad steluţe!"
(Keren, 6 ani)
"Dragoste e când mama pregăteşte cafeaua tatii şi ia o guriţă să vadă dacă e gustoasă!"
(Danny, 7ani)
"Dragoste e când spui unui baiat că e frumoasă bluza lui şi el vine de atunci numai cu bluza aceea."
(Noel, 7ani)
"Dragoste e când mama îl vede pe tata pe WC şi nu i se pare scârbos."
(Mark, 6ani)

miercuri, 2 iunie 2010

CNA – Instituţie caricaturală

Pe zi ce trece mă conving tot mai mult de inutilitatea privirii la televizor. Nu mai avem nimic de calitate. Totul este guvernat de un “zeu al ratingului”. Atât. Nu contează că nu vorbim limba română, nu contează că sunt invitaţi numai cretinoizi care fac poporul să “caşte gura” debitând câte şi mai câte gogomănii, nu contează că sunt prezentate numai emisiuni de mahala “În puii mei”, nu! Important e ratingul! Că asta duce la o decădere continuă, că oamenii de calitate devin o raritate, că profesionalismul devine inexistent, că bunul simţ devine un lux, mai contează? Nu!

Butonând telecomanda într-una din serile acestea, mă opresc la o emisiune ce avea ca temă “Banii bugetarilor”, prezentată de Gabriela Vrânceanu Firea. Întotdeauna am admirat la ea modul în care îşi prezenta argumentele în susţinerea unei idei, capacitatea de a-şi structura punctele cheie într-o emisiune. Asta s-a întâmplat până mai ieri când am rămas efectiv uimită de faptul că o moderatoare (etimologic acest cuvânt face referire la moderat, măsurat, cumpătat) care ar trebui să fie imparţială, s-a pretat la o patetică atmosferă de mahala televizată.
Cum să pofteşti un invitat (indiferent de statut şi de gradul de idioţenie) afară din emisiune, să-i zici că e "băiatul cu muci în freză" să-l întrebi dacă a mâncat ceva stricat şi dacă şi-a luat temperatura? Incredibil…



În tot acest amalgam de jigniri aduse părţilor implicate, vine CNA-ul, marea insituţie caricaturală a ţării care a dat verdictul: “Vom mai analiza situaţia”. Wow, deci wow! Cât efort dom'le în luarea acestei decizii! Câtă trudă!
Stau şi mă întreb: mai avem ceva normal în ţara asta?