marți, 26 ianuarie 2010

Dragobete te provoacă!

Simţi frumuseţea tradiţiilor româneşti? Îl preferi pe Dragobete în locul lui Valentin? Sărbătoreşti ziua Iubirii cu nume românesc? Vrei să fii câştigător al inimii?

Compune o ghicitoare sau poezie pornind de la versurile:
“Tu, dragostea mea, ai aflat ghicitoarea:
Tu, pârâul zglobiu – iar eu marea”.

(Miron Radu Paraschivescu, “Pârâul şi marea”)
şi dă frâu liber sentimentelor tale!
Cum funcţionează concursul?
Simplu! Intră pe
http://www.asociatiavista.ro/ şi trimite-ne creaţia ta însoţită de datele personale şi de contact la adresa de e-mail office@asociatiavista.ro .
Există reguli? Bineînţeles!
Ghicitoarea / Poezia nu trebuie să depăşească 50 de cuvinte.
Mesajele care conţin expresii vulgare sau licenţioase sunt respinse automat.
Cine câştigă şi ce va câştiga?
Premiul I: Participantul cu cea mai originală creaţie va câstiga volumul de poezii “Vreau să mă scald în iubire”, cu dedicaţie din partea autorilor: Anca-Georgiana Şerban şi Dragoş-Andrei Preutescu, o rama foto Glass&Wire (76mm/76mm) , un cadou “surpriză” şi o diplomă din partea Asociaţiei VISTA.
Urmatorii 5 participanţi selectaţi vor primi câte un volum de poezii “Vreau să mă scald în iubire”, cu dedicaţie din partea autorilor şi o diplomă din partea Asociaţiei VISTA.
Când putem câştiga?Creaţiile vor fi trimise până la data de 20 februarie 2010. Ele vor fi evaluate de drd. Costina Creiţă, profesor de Limba şi Literatura Română la Colegiul Naţional “Mihai Eminescu” Iaşi şi de către directorii departamentelor din cadrul Asociaţiei VISTA.
Câştigătorii vor fi anunţaţi pe site şi contactaţi de către membrii Asociaţiei pe 24 Februarie pentru înmânarea premiilor.

Pentru informaţii suplimentare, nu ezitaţi să ne contactaţi la adresa de e-mail:
elena.ungureanu@asociatiavista.ro sau la numărul de telefon: 0748.35.02.85.
Iar acum treci la treabă şi demonstrează că esti în stare să iubeşti româneşte!

Îţi dorim mult succes!
Asociatia VISTA

Premiu pentru prieteni



Mulţumesc Dragoş pentru nominalizarea printre cei 5 prieteni speciali şi pentru premiul acordat. Am sa dedic şi eu unor prieteni speciali acest premiu (printre care unul dintre ei esti tu:) pentru a duce tradiţia mai departe.

1.Fiecare Scriitor Superior(SS) trebuie să dea mai departe premiul la cinci prieteni speciali;

2.Fiecare Scriitor Special să-şi creeze o legătură pe net la blogul (şi autorul-blogger prieten) de la are a primit premiul;

3.Fiecare Scriitor Special trebuie să posteze aceste reguli pe blogul lui.
.
Prietenii câştigători sunt:

1. Dragoş-Andrei Preutescu
2. Carmen Ana Rotaru
3. Costel Ungureanu
4. Florin Adamache
5. Florin Anton

miercuri, 13 ianuarie 2010

To be or not to be fumător? [partea a 2 a]


Citind postarea de mai jos, un coleg de facultate din anul 1, grupa 6, a observat că postarea nu are nicio imagine şi m-a întrebat dacă nu vreau sa postez o imagine care lui îi place. Un afiş referitor la un concurs cu premii pentru fumat. Hmm.. Interesant! De ce nu?
Ps: Multumesc Andrei pentru completare!

To be or not to be fumător?

Dependenţa de tutun provoacă ravagii în buzunarul celor 30% de fumători din populaţia României. De luni dimineaţă aud încontinuu expresii de genul: “s-au scumpit ţigările”, “99 de mii de lei un Kent, eşti nebun?”, “gata mă las de fumat”, “de acum o sa cumpăr ţigări de la moldoveni, îs mai ieftine”, “imi plânge buzunarul când dau în fiecare zi bani pentru ţigări”, etc, etc, etc. La facultate, între prieteni, între vecini, în mijloacele de transport, peste tot acelaşi “tragic” subiect de discuţie. Mai nou şi posturile de televiziune dezbat aceeaşi problemă. Pe Pro Tv am văzut un reportaj intitulat “Viciile sunt din ce în ce mai costisitoare” în cadrul căruia se încerca găsirea unor soluţii. Ce e de făcut? Cum românaşul nostru e foarte inventiv la capitolul soluţii, au fost intervievaţi o serie de oameni obişnuiţi, fumători care au dat răspunsuri care de care mai personale şi mai subiective în funcţie de modul în care tratau subiectul. Totul bine şi frumos până aici. La finalul reportajului însă, vine o “tanti doctoriţă” , “mare om, mare caracter” care a găsit soluţia magică “fiecare fumător trebuie să urmeze o perioadă de consiliere psihologică pentru a scăpa de acest viciu”. Poftimmm?? Dacă o şedinţă de consiliere psihologică (2ore) variază între 70 şi 100 de lei, şi fiind necesare 2 şedinţe săptămanal, ar veni cam 150 de lei dintr-un foc. Deci what?? Romanaşul nostru se plânge că n-are bani de ţigări, dar îi trebuie consiliere. Mare-i grădina Domnului! Consiliere pentru ce? Totul depinde de ambiţia fiecăruia daca renunţă sau nu la acest viciu. De ce să facem din ţânţar elicopter?

vineri, 8 ianuarie 2010

Efectul Lucifer


“Senzaţia noastră de putere este mai vie când frângem spiritul unui om decât atunci când îi câştigăm inima.”

(Eric Hoffer, “The Passionate State of Mind”)

Totul porneşte de la întrebarea:

“Suntem capabili de rău?”

Ne temem de rău, dar suntem fascinaţi de el. Il respingem pe “celălalt” de lângă noi deoarece ni se pare diferit şi periculos pentru că e necunoscut, dar suntem încântaţi să contemplăm cazurile de abuzuri, de violenţă, de încălcare a codurilor morale, de excese doar pentru a fi la modă, sau cum ar zice tinerii franţuzi pentru a avea “l’air a la page”, altfel ieşi din tiparul “omului emancipat”. In ce masură acordăm suficientă atenţie acţiunilor noastre? Ce îi determină pe unii dintre noi să avem vieţi morale, oneste, în timp ce alţii alunecă spre imoralitate şi chiar crimă doar pentru a gusta din “afrodisiacul puterii”? şi totuşi toţi suntem oameni... sau în fine, să rectific… ar trebui să fim oameni!


joi, 7 ianuarie 2010

Mais moi, j'y crois!

Sunt sigură că toţi avem o melodie preferată căreia îi dăm play de fiecare dată când avem chef, o melodie care ne dă poftă de viaţă când o ascultăm. Melodia mea preferată este “Mon mec a moi” Patricia Kaas. Pur şi simplu ador melodia asta. O ascult încontinuu şi nu mă satur . Deşi întreg repertoriul compoziţional al artistei este deosebit, melodia asta emană energie, pentru mine e ca o invitaţie la viaţă. Superbă! Sper sa vă placă!



De asemenea, vreau să urez La Mulţi Ani plini de fericire şi de împliniri unui suflet drag mie care azi îşi serbează onomastica! La Multi Ani, 'sis!:*

luni, 4 ianuarie 2010

Fă-ţi auzită vocea!


“A trăi inseamnă a lupta!” [Seneca]
Astăzi am fost la bibliotecă să caut nişte cărţi de care aveam nevoie pentru un proiect. In timp ce căutam cărţile cu pricina, mi-a făcut cu ochiul o carte cu copertă albastră, lucioasă pe care scria mare “A 8-a treaptă a înţelepciunii”, Stephen R. Covey. Cum curiozitatea mă cam însoţeşte de obicei, am răsfoit cartea ce cuprindea 2 părţi. Partea 1: Găseste-ţi vocea! şi Partea a 2a: Inspiră-le celor din jur dorinţa de a-şi găsi vocea! Hmm.. Interesante titluri! Mai dau o pagină şi văd o dedicaţie: “Pentru cei iluştri, umili şi curajoşi care ne demonstrează, prin propriul exemplu, că a conduce este o alegere, nu o poziţie ierarhică”. Mai răsfoiesc şi mă opresc la nişte rânduri care m-au convins că este o carte pe care trebuie să o citesc: “A fi eficient ca individ în lumea de azi nu mai reprezintă ceva opţional –este însuşi preţul intrării pe terenul de joc. Supravieţuirea, atingerea prosperităţii, inovarea, excelarea, fericirea depind de glasul vocii tale. Atunci când eşti angrenat într-o activitate în care îţi poţi folosi talentele şi pasiunea – iţi poţi descoperi vocea, vocaţia, codul sufletului.” Ei bine, deja rândurile nu mă mai lăsau in pace. Am luat cartea acasă şi am citit-o. Un adevarat best-seller ce prezintă aspecte ale realitătii aşa cum sunt ele astăzi, o reţetă de a fi “tu” în viaţă indiferent de X sau Y, de a lupta pentru a fi diferit de vocile pe care le auzim zi de zi:
“Sunt în impas, mă simt legat de mâini şi de picioare.”
“Asta nu-i viaţă, sunt epuizat – pur şi simplu terminat.”
“Poate că efectiv nu sunt genul de om care reuşeşte în viaţă.”
“Mă simt frustrat şi descurajat.”
“Pur şi simplu nu câştig destul ca să putem trăi decent. Parcă niciodată nu fac un pas înainte.”
“Nu mai suport stresul ăsta; tot ceea ce am de făcut e urgent.”
“Cu o soţie care nu mă înţelege şi copii care nu mă ascultă şi nu fac ce le spun, nici acasă nu e mai bine decât la serviciu.”
“Nu pot schimba nimic în viaţă.”
Si lista continuă…
Acestea sunt vocile pe care le auzim cel mai des la oameni. Si chiar dacă nu recunoaştem, ele au un ecou profund în tot ceea ce încercăm să facem. A poza în victimă înseamnă de fapt a renunţa la viitor.
VOCEA TA CE SPUNE?